CIOCOII VECHI ȘI NOI. Povestire pe scurt (6)

roman de NICOLAE FILIMON

XVI. Fă-te om de lumea nouă, să furi cloşca după ouă !

În beciurile caselor postelnicului, Dinu Păturică pregătise petrecerea ciocoilor, o masă mai ceva decât cea a stăpânului său. Deîndată ce musafirii şi postelnicul plecară, ciocoiul coborî în camera în care dădea ospăţul. Aceasta era mai frumos şi mai cu grijă împodobită chiar decât odăile postelnicului.

Pe masă erau mâncăruri mai luxoase decât cele de la masa stăpânului: icre negre şi alte feluri de icre, marinată de raci, sardele de Mitilene, măsline de Tessalia, smochine de Santorini, halva de Adrianopole. Printre aceste antreuri erau aşezate ordonat băuturile: carafe cu vin galben de Drăgăşani, cu vin roşu de pelin de la mânăstirea Bistriţa, cu felurite vinuri orientale. Printre ele, rachiurile: de anason de Chio şi mastica de Corint.

Oaspeţii, vătafi de curte şi ei, pe la mari boieri, goliră într-o clipită farfuriile cu mezelicuri şi atunci Păturică porunci să vină mâncarea: ciorbă de ştiucă, mihalţi şi păstrăvi rasol, plachii, morun cu măsline, crapi umpluţi cu stafide şi coconari, şi alte mâncăruri dintre cele care erau numite pe atunci "bucate cu cheltuială".

Mâncară şi băură boiereşte cu toţii, mai puţin unul, Vlad Boroboaţă, care aminti cu părere de rău de ţăranii pe care îi afumau cu ardei iute ca să le ia banii şi de văduvele şi copiii cărora le luau pâinea de la gură. Dinu Păturică, temător ca acesta să nu strice petrecerea ciocoilor, le dădu ghes să mănânce şi să bea. Într-un târziu, sătui, începură a vorbi despre treburile lor necurate.

Oaspeţii se plângeau că a început să meargă greu cu furatul de la stapâni. Aceştia le controlau socotelile mult mai atent de la un timp încoace. Dinu Păturică le spuse că aşa le trebuie, dacă nu ştiu să fure. Le arătă el cum trebuie să fure la cumpărăturile casei, scriind preţuri şi cantităţi mincinoase, iar la vremea încheierii de arende să-i jupoaie pe arendaşi, dacă vor să mai primească în arendă moşiile, pădurile, viile, livezile, heleşteele boierilor. Adică să devină fiecare om de lumea nouă, să ştie să fure cloşca de pe ouă.

XVII. Muzica şi corografia în timpul lui Caragea

Pe când Păturică încheia lecţia de furat, sosi vătaful Neculăiţă, cu lăutarii după el. Vesel nevoie mare se aşeză la masă şi le spuse că e fericit. Boierul hotărâse să îşi facă case noi, aşa că avea să-şi facă şi el din ce avea să fure, nişte case mai grozave decât ale boierului.

Bucuroşi cu toţii porniră jocul. Jucau hora, fără a-şi da seama cât de caraghioşi sunt cu poalele anterielor prinse la brâu, căci erau îmbrăcaţi după moda boierilor fanarioți . În timp ce jucau, sosiră şi femeile după care trimisese Păturică, cele mai frumoase şi mai căutate curtezane bucureştene ale acelor timpuri: Arghira (pe care o vizita în secret şi vodă), Rozolina şi Calmuca.

După cele trei frumoase intră şi muzica nemţească a Niculescului.  Muzicanţii cântară altă muzică de dans, iar ciocoii şi damele dansară menuetul, cracoviana, cotilionul, valsul. Numai că nu prea erau obişnuiţi ciocoii cu această muzică şi aceste dansuri, aşa că o dădură pe chindie şi ca la uşa cortului. Abia în zori se potoliră şi plecară pe la casele lor.

* * *

Urmează Ciocoii vechi și noi (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !