roman de NICOLAE FILIMON
VI. Ipocriţii în luptă
În drum spre casa Cherei Duduca, Dinu Păturică se întâlni cu vătaful Niculăiţă. Acesta îl învăţă să nu-i spună stăpânului dacă o va prinde pe chera Duduca cu iubitul ei, calemgiul. Femeia l-ar fi convins pe postelnic, cu farmecele ei, că e nevinovată, iar el ar fi fost cel pedepsit. Mulţumit că vătaful i-a adeverit planurile pe care şi le făcuse, Dinu plecă mai departe.
Ciocoiul îi dădu femeii scrisoarea de la postelnic. Acesta îi scria că Dinu îi va fi slugă credincioasă de acum încolo. Duduca pricepu că îi va fi paznic şi încercă să îi încovoaie spinarea. Dinu îi arătă o supunere vicleană din care ea pricepu ce făţarnic este. Atunci îşi schimbă purtarea şi îi promise prietenia ei.
VII. Până nu faci foc, fum nu iese
La puţin timp după aceasta, într-o seară, după ce postelnicul plecă de la amanta sa, veni iubitul acesteia, să-i cânte sub ferestre. Dinu Păturică auzi, îşi dădu seama despre ce este vorba şi ieşi în grădină. Îl prinse pe îndrăgostit şi, prefăcându-se că îl crede un hoţ, începu să strige după ajutor, cu mult zgomot.
Duduca îşi dădu seama că nu va putea să scape de Păturică. Coborî în grădină, îi şopti iubitului că legătura lor s-a terminat, iar ciocoiului îi spuse să îi dea drumul flăcăului de data asta şi, dacă l-o mai prinde pe acolo, să-i facă ce va voi. Odată iubitul eliberat, cei doi urcară în tăcere în camerele lor.
VIII. Mijlocul de a face foc fără să iasă fum
Duduca îl chemă a doua zi de dimineaţă pe Dinu la ea. Îl pofti să bea cafeaua cu ea, dar el se prefăcu că nu îndrăzneşte. Îl privi cu atenţie şi văzu că tânărul arată bine. Atunci ea îl încurajă prin vorbe şi prin atitudine. Puse o slujnică să aducă şi lichior şi îl trată, aruncându-i priviri galeşe.
Ciocoiul, ameţit, privi cu dorinţă către frumoasa femeie, iar aceasta fu sigură de triumful ei. Îi spuse că îl iubeşte, fiindcă e tânăr şi frumos şi mândru. Se îmbrăţişară şi, după două ore, se despărţiră mulţumiţi fiecare că îşi cîştigase un complice la jefuirea averii postelnicului.
IX. Confidenţele
Dinu Păturică aşteptă ca Duduca să fie prima care să pomenească de ceea ce doreau amândoi, să mănânce averea postelnicului.
Într-o seară, venind vorba despre un tânăr care fusese în aceeaşi poziţie ca el, dar iubita lui se îngrijise să salte pe scara socială, Dinu îi dădu de înţeles Duducăi că ea nu făcuse nimic pentru el.
Femeia promise că îşi va îndrepta greşeala şi îi spuse că postelnicul îşi cheltuie averea în petreceri, aşa că mai bine să se bucure ei de ea. Complicii făcură planuri, el să îl încarce pe boier la socoteli şi să-i speculeze moşiile, ea să-i ceară diamante, şaluri şi mătăsuri. Se gândiră şi la un om care să stoarcă banii grecului fără să îi dea de gol pe ei.
X. Chir Costea Chiorul
Evreu naturalizat printre fanarioţi, lăcomia de bani îl împinsese pe chir Costea Chiorul să fie negustor, cămătar, mijlocitor de întâlniri amoroase şi denunţător la spătărie, la poliţie.
Folosea lăcomia femeilor întreţinute pentru a vinde fel de fel de haine vechi , dar strălucitoare, fel de fel de false bijuterii care străluceau ca diamantele. Îi împrumuta cu bani pe tinerii feciori de boieri, în vederea viitoarelor lor moşteniri, îşi folosea şi fetele ca să îi facă să cumpere fel de fel de lucruri fără valoare, pe bani grei. Avea intrare în toate casele boiereşti, căci ştia să se facă plăcut, pentru a-i jupui apoi pe cei cărora le făcea la început felurite daruri.
Acesta era omul pe care se gândiseră Dinu şi Duduca să îl ia complice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !