CIOCOII VECHI ȘI NOI. Povestire pe scurt (4)

roman de NICOLAE FILIMON

XI. Adevărul e proastă marfă

Postelnicul era mulţumit că pusese paznic credincios la amantă şi că aceasta îl iubea cu înflăcărare. Îl răsplăti  pe Dinu Păturică cu ranguri întâi mai mici, apoi mai mari, astfel că ciocoiul ajunse în scurtă vreme pitar, dregător care are în grijă aprovizionarea curţii cu pâine. Vătaful de curte simţise ce fel de om era Păturică încă de când venise la curte, în urmă cu patru ani. Îl observase fără a fi simţit şi ştia tot ce se întâmplase. 

Din grijă pentru soarta stăpânului său se duse la acesta şi îi povesti toate câte le ştia despre necredinţa amantei şi cârdăşia cu ciocoiul. Postelnicul, orbit de dragostea lui pătimaşă, nu crezu şi îl izgoni pe vătaf de la curte. Chiar atunci sosi şi Chera Duduca. 

Femeia simţise ce se întâmplase şi îi făcu o scenă furioasă boierului. Îi reproşă că i-l pusese paznic pe Dinu, care o urmărea peste tot şi pe care nu îl putea suferi. Îi ceru să îl scoată imediat din casa ei. Fericit de această dovadă de nevinovăţie, boierul îl luă înapoi pe Dinu Păturică şi şi-l făcu vătaf de curte.

XII. Una la mână

De cum se instală ca vătaf, Dinu preluă controlul asupra întregii gospodării, dădu afară oamenii boierului şi puse oameni de-ai lui. Bucuros că a pus un om aşa de gijuliu cu averea lui, postelnicul Tuzluc îi dădu mână liberă să facă controale şi la toate moşiile, viile, livezile şi ce acareturi mai avea el. 

A doua zi, Dinu pleca împreună cu o gardă de douăzeci şi cinci de oşteni. Pe drum întâlniră o ceată de hoți, pe al cărei căpitan îl cunoştea şeful gărzii.  Îl întâlnise la şeful poliţiei când îşi reînnoise funcţia de...căpitan de hoţi ! Dinu şi şeful gărzii fură poftiţi la masă de hoţi, care pregătiră chiar atunci cinci miei fripţi hoţeşte, mămăligă, ouă coapte, unt, ceapă şi usturoi, udate cu vin de Cernăteşti. 

Ajunseră apoi la moşia Răsucita. Aici ţăranii aveau numai plângeri împotriva arendaşului grec, care îi sărăcise şi îşi bătea joc de ei. Dinu află apoi de la iscoadele lui că arendaşul jefuise şi averea boierului, vânduse toţi copacii din pădure, vindea peştele din heleşteu, lăsase hanul, cârciumile, morile,  de izbelişte. 

Arendaşul află de cercetările ciocoiului şi veni iute la acesta. Dinu Păturică îi arătă însemnările sale şi spuse că trebuie să plătească despăgubire o sută de pungi cu bani. Arendaşul îi oferi drept mită jumătate din sumă. Dinu se făcu prima oară vinovat de luare de mită apoi făcu tot aşa şi la celelalte moşii. Când se întoarse acasă, la Bucureşti, puse în fundul sipetului său două sute de pungi cu bani şi îşi spuse mulţumit "Doamne ajută!...Una la mână!"

XIII. Ce dai să te fac ispravnic ?

Postelnicul Andronache folosea marea influenţă pe care o avea la curtea lui Caragea-Vodă pentru a da funcţii şi favoruri celor care şi le dădeau, fireşte, tot cu luare de mită. Îl folosi şi pe Dinu, pentru a mijloci înţelegerile şi, de aici noi prilejuri de luare de mită pentru ciocoi, care câştiga de două ori mai mult decât stăpânul său. 

Într-o zi veni să solicite o slujbă un boier care credea că meritele sunt îndeajuns ca să o primească. Dinu îl întrebă de la obraz ce dă să îl facă ispravnic, iar acela plecă indignat. Veni îndată altul care voia să fie ispravnic. Dinu îi spuse că sunt vremuri grele, iar solicitantul înţelese imediat. Întrebă cât cere, încercă să se mai tocmească, dar nu reuşi. Dădu cât ceruse Dinu şi primi hârtia de numire.

* * *

Urmează Ciocoii vechi și noi (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !