CARTEA NUNȚII. Povestire pe scurt (7)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Îngerul din casa cu molii

Deprimat de insuccesul avut în intimitate cu  tânăra care îl acostase, Silivestru căzu pe gânduri. Ajunse la concluzia că voise degeaba să se însoare, căci nu ar fi putut avea copii. De aici, începu să fie obsedat de moarte. Încercă să înțeleagă fenomenul morții și să se obișnuiască cu el, dar nu reuși.

Obsesia pentru moarte deveni atât de puternică, încât Silivestru se gândi la sinucidere. Din clipa în care hotărârea deveni de nestrămutat, deveni și el calm. Acum se gândea numai la modalitatea prin care își va găsi moartea. Să se înece sau să se arunce înaintea trenului i se păru hidos, prin urmările pe care le-ar fi avut asupra înfățișării sale. Să-și taie venele în baie nu se putea, căci nu aveau cadă în casă. Otrava nu i se păru un mijloc sigur. Fură pistolul lui dom'Popescu și trase un foc în vatră, spre a-l încerca, speriind bătrânele.

Nemâncat și nedormit de zile în șir, terorizat de gândul sinuciderii și al morții, Silivestru începu să aibă halucinații, vedea mereu un înger, care mai apoi se multiplică.  Într-o zi, atinse cordonul gros al halatului și îi veni ideea. Se așeză și scrise mai multe hârtii, apoi le puse într-un plic adresat lui Jim. După aceea se spânzură cu cordonul.

Moartea lui Silivestru

Îmbrăcat în redingota de zile mari, așezat în raclă, Silivestru era privegheat de femeile din casă. Un timp stătură și îl priviră în tăcere. Apoi li se dezlegară limbile, întrebându-se de ce făcuse asta, apoi unde i-or fi banii, amintindu-și fel de fel de întâmplări.

Într-un târziu veni și dom'Popescu, cherchelit, ca de obicei. Îl luară la goană și rămaseră, vorbind și chiar râzând. Numai când veniră cioclii și îl scoaseră din casă, începură să plângă și să îl jelească.

Facerea lumii

Jim deveni proprietarul caselor. Silivestru i le lăsase prin testament, cu condiția să le îngăduie mai departe pe bătrâne.

Bătrânele, supărate, se retraseră cu tot cu vechituri în casele din fundul curții uriașe. Casele din față, cu o structură destul de trainică, fură complet renovate. Jim le transformă în locuințe cu ferestre late și terase spațioase. Făcu un gard nou, metalic, prin care nu se vedea în curte, iar în față construi o piscină, în care se bălăcea cu Vera. Adesea venea și Bobby.

Interiorul fusese și el complet transformat, dispărură toate mobilele desfundate și tacâmurile pestrițe, înlocuite de garnituri și servicii noi și moderne.

Nu prea aveau oaspeți, dar le plăcea să se îmbrace ca și cum aveau și să folosească toate acele lucruri pentru a se răsfăța ei doi, sau trei, când era și fratele Verei. Într-o seară petrecură până târziu și dansară, când, deodată, Verei i se făcu rău. Medicul chemat, după consultație, le dădu vestea pe care cei doi tineri abia o așteptau. Aveau să aibă un copil, aveau să fie părinți.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Cartea nunții”

Povestiri pe scurt după același autor:

• Enigma Otiliei

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !