roman de GEORGE CĂLINESCU
Capitolul 1
În luna iulie a anului 1909, Felix Sima, sosi de la Iaşi la Bucureşti, pe strada Antim. Era un tânăr de vreo optsprezece-nouăsprezece ani și venise la unchiul său, Costache Giurgiuveanu. Terminase liceul şi urma să meargă la facultate şi să locuiască la unchiul care îi era şi tutore.
Moş Costache era singura lui rudă, deşi prin alianţă. El îi administra până la majorat averea rămasă de la părinţii decedaţi.
Felix rămase uimit, întâi de casa unchiului, mare şi coşcovită, cu aspect de ruină. Mirarea îi crescu atunci când apăru chiar moş Costache şi îi spuse că acolo nu locuieşte nimeni. Îl recunoscuse după o fotografie. Aşteptase cu nerăbdare să îi revadă pe "unchiul Costache" şi pe "verişoara Otilia", care trecea drept fiica lui.
Noroc că apăru şi Otilia, o fată frumoasă şi subţire, cam de vârsta lui. Ea îl conduse într-o cameră mare. Aici se aflau, aşezaţi la masă, două femei şi un bărbat. Bărbatul, de vreo 50 de ani, corpolent şi foarte îngrijit, era Pascalopol, oaspete obişnuit al casei. Femeia mai matură, cam de aceeaşi vârstă cu Pascalopol, era tanti Aglae, sora lui moş Costache. Cea mai tânără, de vreo 30 de ani, era verişoara Aurica, fiica Aglaiei şi a lui Simion Tulea. Acesta se afla şi el acolo, aşezat la o măsuţă mai în fundul odăii, unde broda cu lână colorată pe etamină.
Cei trei jucau table, iar după o vreme trecură la cărţi, împreună cu Moş Costache. Felix o observa pe Otilia, atras de ea şi nemulţumit de cochetăria ei faţă de Pascalopol. Bărbatul îi dărui fetei cu uşurinţă un inel de aur cu safir şi perle. La fel de uşor îi dădu bani Aglaiei să joace, fiindcă spunea că îi uitase pe ai ei acasă.
Într-un târziu, nemâncat şi obosit, ameţit de fumul de tutun, Felix fu condus la culcare de Otilia. Se culcă în camera ei, căci uitaseră să îi pregătească o cameră.
Moş Costache era singura lui rudă, deşi prin alianţă. El îi administra până la majorat averea rămasă de la părinţii decedaţi.
Felix rămase uimit, întâi de casa unchiului, mare şi coşcovită, cu aspect de ruină. Mirarea îi crescu atunci când apăru chiar moş Costache şi îi spuse că acolo nu locuieşte nimeni. Îl recunoscuse după o fotografie. Aşteptase cu nerăbdare să îi revadă pe "unchiul Costache" şi pe "verişoara Otilia", care trecea drept fiica lui.
Noroc că apăru şi Otilia, o fată frumoasă şi subţire, cam de vârsta lui. Ea îl conduse într-o cameră mare. Aici se aflau, aşezaţi la masă, două femei şi un bărbat. Bărbatul, de vreo 50 de ani, corpolent şi foarte îngrijit, era Pascalopol, oaspete obişnuit al casei. Femeia mai matură, cam de aceeaşi vârstă cu Pascalopol, era tanti Aglae, sora lui moş Costache. Cea mai tânără, de vreo 30 de ani, era verişoara Aurica, fiica Aglaiei şi a lui Simion Tulea. Acesta se afla şi el acolo, aşezat la o măsuţă mai în fundul odăii, unde broda cu lână colorată pe etamină.
Cei trei jucau table, iar după o vreme trecură la cărţi, împreună cu Moş Costache. Felix o observa pe Otilia, atras de ea şi nemulţumit de cochetăria ei faţă de Pascalopol. Bărbatul îi dărui fetei cu uşurinţă un inel de aur cu safir şi perle. La fel de uşor îi dădu bani Aglaiei să joace, fiindcă spunea că îi uitase pe ai ei acasă.
Într-un târziu, nemâncat şi obosit, ameţit de fumul de tutun, Felix fu condus la culcare de Otilia. Se culcă în camera ei, căci uitaseră să îi pregătească o cameră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !