GENIU PUSTIU. Povestire pe scurt (1)

de MIHAI EMINESCU

I
Tasso-n Scoția

Naratorul găsește o carte cu șase nuvele. Într-una dintre nuvele este vorba despre un rege al Scoției. În ilustrație, el recunoaște însă, în locul portretului acestui rege, portretul lui Tasso. Aceasta îl face pe narator să reflecteze că tot ce nu este posibil în realitate este posibil în mintea noastră și că viața este un vis.

E miezul nopții. Naratorul iese în strada aflată într-o mahala noroiasă a Bucureștilor. Intră într-o cafenea, începe să răsfoiască ziarele și se apropie un tânăr de o frumusețe demonică. Cei doi încep să discute despre cosmopolitismul românilor, despre efortul lor permanent de a părea altceva decât sunt și mai ales de a nega tot ce este românesc, apoi despre necesitatea de a trezi spiritul național.
Cu toate acestea, el îi arată un manifest al unei alianțe internaționale împotriva tiraniei, tipărit în Germania. După o oră de discuție, cei doi fac cunoștință. Tânărul se numește Toma Nour.

II

Cei doi se împrietenesc și, într-o zi, naratorul este invitat acasă la Toma Nour. Camera înaltă era golașă, un pat, o masă și teancuri de sute de cărți. Deasupra lor, pe perete, portretul unui tânăr de vreo optsprezece ani, deosebit de frumos.
Toma Nour spune că acesta a fost singurul lui prieten adevărat, care a murit pentru el. Când va muri îi va lăsa naratorului, prin testament, romanul vieții sale și va afla ce se întâmplase. În altă noapte, Toma Nour spune că el nu poate iubi, iar naratorul vede că tânărul se pierde din ce în ce mai mult.
După o vreme Toma Nour pleacă din București fără a spune nimănui. Abia după un an îi scrie naratorului din Danemarca și îl roagă să-i trimită la post restant versurile lui Alecsandri. După alte luni de zile, naratorul primește din Germania de la Toma Nour vestea că se află în închisoare și urmează să fie executat, precum și un pachet cu manuscrisul biografiei sale.

* * *

Sursa foto

Urmează Geniu pustiu (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !