ALICE ÎN ȚARA MINUNILOR (2)

roman de LEWIS CAROLL

3. Un miting alergător şi o poveste cu coadă lungă

Pe malul bălţii ieşiră păsările cu penele ude loarcă şi animalele cu blana şiroind. Şoarecele spuse că, dacă vor asculta ce spune el, se vor usca repede.

Făcură toţi un cerc în jurul Şoarecelui, care începu o istorie plicticoasă din vremea lui Wilhelm Cuceritorul. Papagalul şi Raţa îl tot întrerupseră, iar Alice spuse că e la fel de udă ca şi mai înainte.

Pasărea-Dodo propuse atunci să facă un miting-alergător. Desenă un traseu, îi împrăştie pe toţi şi fiecare începu să alerge după voia lui. După ce se zvântară bine, Pasărea-Dodo opri alergarea şi spuse că toţi au câştigat şi fiecare va primi un premiu de la Alice. Fata avea o pungă cu caramele care nu se udaseră, aşa că dădu fiecăruia câte una. Pasărea-Dodo îi înmână şi ei un premiu, degetarul pe care ea îl avusese în buzunar alături de caramele.

După ce mâncară, cu chiu, cu vai, caramelele, toţi îl rugară pe Şoarece să povestească de ce nu poate suferi câinii şi pisicile. Şoarecele povesti, iar în mintea Alicei povestea arăta ca o coadă lungă şi şerpuită. Câinele Azor prinsese un şoricel şi îi spusese că îl dă în judecată. Judecător va fi tot el, iar sentinţa o va executa tot el. Şi îl mâncă pe şoricel.

Şoarecele avu impresia că Alice nu e atentă la ce spune el, se supără şi plecă, spre necazul tuturor. Alice spuse că, daca ar fi fost aici, Dina l-ar fi adus imediat înapoi.  Întrebată cine e Dina, Alice spuse că e pisica ei, atât de pricepută la prins şoareci şi păsărele. Auzind asta, plecară toţi din preajma ei şi fata rămase singură.

4. Iepurele-Alb trimite un bileţel

Sosi Iepurele Alb, căutându-şi mănuşile şi evantaiul şi bombănind că Ducesa o să pună să îl execute. Cum dădu cu ochii de Alice, îi porunci să se ducă la el acasă şi să îi aducă o pereche de mănuşi şi un evantai.

Alice fugi acasă la Iepurele-Alb şi găsi pe o măsuţă un evantai şi nişte mănuşi. Găsi însă, lângă ele şi o sticluţă. Cum se obişnuise ca, atunci când bea din vreo sticluţă, să i se întâmple ceva interesant, bău şi din asta. Crescu pe loc atât de mare încât trebui să scoată un braţ pe fereastră şi un picior pe hornul casei. Stătea aşa, înţepenită,  şi se gândea cum va fi soarta ei.

Sosi îndată şi Iepurele-Alb. Împreună cu servitorii, el încercă întâi să o scoată pe Alice din casă, dar nu reuşi. Atunci răsturnară prin horn o roabă cu pietricele ce se transformau în prăjiturele când ajungeau pe jos, pe lângă Alice. Fata mâncă prăjiturele până se făcu mică şi putu să iasă pe uşă. Fugi la adăpostul unei păduri dese şi aici se întâlni cu un căţeluş. Faţă de ea era mare cam cât un cal, dar se jucă cu crenguţele aruncate de Alice până obosi.

Rezemată de o floare de păpădie, Alice privea în jur, întrebându-se ce să mănânce ca să crească la loc. Dădu cu ochii de o ciupercă, înaltă cât ea. Pe ciupercă era o omidă albastră ce fuma dintr-o narghilea lungă.

* * *

Urmează Alice în Țara Minunilor (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !