ALICE ÎN ȚARA MINUNILOR (3)

roman de LEWIS CAROLL

5. Poveţele Domnului-Omidă

Domnul-Omidă aflat pe ciupercă o întrebă cam de sus pe Alice cine este. Când aceasta îi răspunse că nu prea ştie, fiindcă s-a schimbat de câteva ori în ziua aceea, el primi raspunsul cu dispreţ. Alice vru să plece, dar Domnul-Omidă îi strigă că are ceva important să-i spună. Nu-i spuse imediat. Întâi, Domnul-Omidă  îi ceru Alicei să recite o poezie, ceea ce fata făcu cam alandala.

Vorbind apoi despre mărimea lor, Domnul-Omidă păru jignit că Alice vrea să fie mai mare decât un deget, fiindcă el exact atâta măsura. Pe când pleca, îi spuse fetei nepăsător că dintr-o parte a ciupercii creşte şi din alta scade.

Alice rupse din două părţi opuse ale ciupercii câte o bucăţică şi, muşcând când dintr-una, când din cealaltă, reuşi să ajungă la dimensiunile ei obişnuite. Ajunse însă într-un luminiş unde era o căsuţă mică, aşa că muşcă puţin dintr-o bucăţică de ciupercă şi se făcu mai mică.

6. Purcel cu piper

Alice văzu alergând către uşa casei un Lacheu-Peşte. Acesta bătu, ieşi un Lacheu-Broască şi primi de la Lacheul-Peşte un plic mare. Plicul  conţinea o invitaţie la un joc de crocket pentru Ducesă, din partea Reginei. Lacheul-Peşte plecă, iar Alice se apropie de Lacheul-Broască, aflat lângă uşă. Din casă se auzea o gălăgie grozavă, urlete şi strănuturi şi, din când în când, câte un zgomot de vase sparte.

Lacheul-Broască nu avea de gând să intre în casă, aşa că Alice intră singură, direct în bucătăria plină de fum. Aerul mirosea a piper, aşa că Alice porni să strănute. Mai strănutau fără oprire şi Ducesa şi copilaşul pe care îl avea în braţe. Numai bucătăreasa şi o pisică mare, cu un rânjet pe faţă, (era  Pisica-de-Cheshire),  nu strănutau deloc.

Bucătăreasa începu să arunce în Ducesă cu ce nimerea, linguri, farfurii şi tăvi. Ducesa se făcea că nu observă. Când o cratiţă zbură chiar pe lângă nasul copilului, Alice se sperie, dar Ducesa începu să cânte un fel de cântec de leagăn, zguduind zdravăn copilul. Când termină, Ducesa îl aruncă spre Alice şi spuse că ea se duce să se îmbrace fiindcă o aşteaptă Regina.

Alice abia prinse copilul din zbor, mirându-se de forma lui. Il scoase la aer şi văzu că aduce la chip mai mult cu un porc, iar când plângea, parcă grohăia. Îl puse jos, iar purcelul o luă tropăind spre pădure.

Ridicând privirea, Alice văzu Pisica-de-Cheshire într-un copac. Pisica-de-Cheshire îi spuse, rânjind, că într-o parte stă un Pălărier, iar în cealaltă, un Iepure de Martie şi că amândoi sunt nebuni. Pisica pieri deodată, după ce o asigurase pe Alice că se vor revedea la jocul de crocket al Reginei. Reapăru imediat şi întrebă de copil. Aflând că s-a transformat în purcel, Pisica-de-Cheshire dispăru din nou, de data asta lent, începând cu coada şi terminând cu rânjetul.

Tot gândindu-se că nu mai văzuse niciodată un rânjet fără pisică, Alice ajunse la casa Iepurelui de Martie.

* * *

Urmează Alice în Țara Minunilor (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !