ROBINSON CRUSOE. Povestire pe scurt (8)

roman de DANIEL DEFOE

Capitolul 15

Educarea lui Vineri. Pușca mea, ființă vie și idol pentru Vineri. Începe să vorbească englezește. Un dialog cu el. Pregătirea sa religioasă. Descrierea câtorva oameni albi care trăiesc în țara lui.

Robinson Crusoe dorește să-l obișnuiască pe Vineri cu altfel de carne decât cea de om. Împușcă un ied și îl îngrozește pe bietul sălbatic, care crede că voia să-l omoare pe el. Nu înțelege cum poate pușca să omoare de la distanță și e tentat să o idolatrizeze.

Vineri mănâncă ciorbă și carne fiartă, iar a doua zi, carne de ied friptă. Îi plac atât de mult încât îi dă de înțeles stăpânului său că nu va mai mânca niciodată carne de om. El învață să frământe aluatul și să coacă pâinea la fel de bine ca și Robinson.

Vineri învață și să muncească la câmp, învață să vorbească limba engleză și în scurt timp ajunge să dialogheze cu Robinson Crusoe. Ajunge să-i povestească despre neamul lui și despre țara lui, care trebuia să fie, după socotelile lui Robinson, pe la gurile fluviului Orinoco (America de Sud). Spune și că, la vest de țara lui, trăiau niște oameni albi, cu bărbi albe ca a stăpânului, iar el ar fi putut să-l ajute să ajungă la ei, cu o canoe mare.

În ceea ce privește religia lui Vineri, el credea, ca și tot neamul său, că toate au fost făcute de un bătrân, Benamuki, care trăiește dincolo de toate și la care se duc oamenii după ce mor. Aveau și preoți, numiți Uwukaki, care se rugau lui Benamuki. Robinson Crusoe îi vorbește despre Dumnezeu și despre Isus Christos, îi citește din Sfânta Scriptură și îi explică ceea ce îi citește,

Mai târziu, când Vineri înțelege mai bine limba engleză, stăpânul său îi povestește despre viața lui și cum ajunsese pe insulă. Îi povestește despre naufragiu și îl duce pe țărm să-i arate rămășițele bărcii de salvare. Așa află Robinson că o barcă asemănătoare fusese aruncată de furtună pe coasta pe care trăia neamul lui Vineri. În ea se aflaseră oameni albi, care încă mai trăiau în țara lor, de vreo patru ani. Naufragiatul se hotărăște să facă o pirogă mare, cu care să ajungă împreună la acei oameni albi.

Capitolul 16

Hotărârea de a merge pe continent. Vineri și cu mine construim o barcă. Sălbaticii sosesc pe mal. Salvăm viața unui spaniol. Descoperim un sălbatic legat în canoe, care se dovedește a fi tatăl lui Vineri.

Robinson Crusoe începe să construiască împreună cu Vineri o barcă mare. Vineri nu vrea să se despartă de stăpânul lui și vrea să ajungă împreună cu el la ai lui pentru ca Robinson să îi învețe de bine, așa cum îl învățase și pe el. Muncesc mult la barcă, iar Vineri învață să folosească pânzele.

Într-o dimineață, Vineri vine înfricoșat de pe țărm și îi spune stăpânului că la mal sunt trei pirogi. Cei doi se înarmează bine și merg pe deal. Cu ajutorul ocheanului, Robinson Crusoe vede că erau 21 de sălbatici, cu trei prizonieri. Când ajung în preajma sălbaticilor, văd că deja mâncau carnea unui prizonier și câțiva se pregăteau să-l măcelărească pe un altul, un alb.

Robinson și Vineri atacă cu multă îndrăzneală. Îi ajută elementul-surpriză și faptul că aveau arme de foc, necunoscute sălbaticilor. Eliberează prizonierul alb, un spaniol, și îl înarmează și pe el. În scurt timp, salbaticii sunt lichidați, mai puțin patru, care fug cu una dintre canoe. Într-o alta, îl găsesc legat chiar pe tatăl lui Vineri. Acum, Robinson mai are doi supuși, foarte recunoscători pentru viețile salvate.

* * * 

Urmează Robinson Crusoe (9)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !