ROBINSON CRUSOE. Povestire pe scurt (7)

roman de DANIEL DEFOE

Capitolul 13

Cel de-al 23-lea an al șederii mele in insulă. Întâlnirea cu canibalii, strânși în jurul unui foc la un praznic. Sunt hotărât să-i nimicesc pe cei care vor mai veni. O corabie eșuată lângă insulă. Expediția până la epavă... Noi provizii.

În al 23-lea an al șederii sale pe insulă, Robinson Crusoe, plecând la câmp într-o dimineață, vede lumina unui foc pe țărm. Se întoarce în fortăreață și își pregătește armele pentru apărare.

El vede, cu ajutorul ocheanului, un grup de sălbatici adunați acolo pentru a-și mânca prada lor de canibali. Sosirea fluxului îi face să sară în bărci și să se îndepărteze de pe insulă.

Îngrijorat, Robinson Crusoe stă mereu la pândă, iar noaptea doarme cu urechile ciulite. Totuși, trece mult timp și sălbaticii nu mai apar pe insulă. După un an și patru luni, naufragiatul vede, după o noapte cu furtună puternică, epava unei corăbii pe care furtuna o strivise de stânci.

Robinson Crusoe se grăbește să ajungă pe epavă, în speranța că poate scăpase cineva cu viață, să aibă și el un tovarăș. Își ia în barcă provizii de hrană și apă, precum și arme, și pornește către corabie. Singura ființă vie pe care o află acolo este un câine, înfometat și însetat.  Robinson ia niște praf de pușcă, un butoiaș cu rom și vreo două lăzi de marinari, le pune în barcă alături de câine și pornește înapoi.

În lăzi, naufragiatul găsește haine și rufărie, precum și bani, de care nu se bucură, căci s-ar fi bucurat mai degrabă de niște pantofi și ciorapi.

Capitolul 14

Un vis neobișnuit. Cinci bărci cu sălbatici la țărm. Alți doi sălbatici aduși pentru a fi devorați. Salvez pe unul. Îl numesc Vineri și îl fac servitorul meu.

Au mai trecut doi ani, în care Robinson Crusoe s-a gândit tot timpul cum să facă să plece de pe insulă. El ajunge la concluzia că trebuie să pună mâna pe un sălbatic, care să îl ajute să ajungă pe continent. Pentru aceasta, ar fi trebuit să-l salveze pe unul dintre cei pe care canibalii îi aduceau ca să-i mănânce. Timp de un alt an și jumătate bântuie pe insulă, dorind să dea de sălbatici.

În sfârșit, apar vreo treizeci de canibali, cu cinci pirogi. Aduc cu ei două victime, ce trebuia să devină hrană la ospățul lor. În timp ce Robinson Crusoe pândește ascuns după vârful dealului, sălbaticii ucid una dintre victime. Cealaltă profită că sunt ocupați și o ia la fugă drept spre Robinson Crusoe.

Robinson Crusoe îi doboară pe urmăritorii sălbaticului fugit. Sălbaticul salvat îi arată prin gesturi că va fi robul său pe viață. Robinson îl duce la peștera sa, îi dă să mănânce și să bea, apoi sălbaticul adoarme. Era un tânăr voinic și înalt, de vreo 26 de ani.

Naufragiatul îl botează pe sălbatic Vineri, după ziua în care fusese salvat. Îl învață câteva cuvinte și îi dă să mănânce pâine cu lapte. După aceasta, Vineri îl îmbie pe naufragiat să se ospăteze din dușmanii uciși. Robinson îi arată cât de grăitor poate că ideea este îngrozitoare, că îl scârbește și îi vine să verse. Îi dă de înțeles lui Vineri că îl va ucide dacă va mai face vreodată așa ceva.

Cei doi merg la fortăreață, iar Vineri primește haine, apoi un adăpost între cele două ziduri de apărare ale fortăreței. Mai târziu, Robinson Crusoe își dă seama că are acum un tovarăș drept și neprefăcut, recunoscător și credincios.

* * * 

 Urmează Robinson Crusoe (8)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !