ROBINSON CRUSOE. Povestire pe scurt (5)

roman de DANIEL DEFOE

Capitolul 9

Reușita în olărit. Mijlocul de a arde vasele de lut. Construirea unei bărci, pe care nu am putut să o împing în apă. Cerneala și pesmeții se termină. Îmbrăcămintea se uzează. Alte veșminte din piei de animale.

Robinson Crusoe găsește lut și modelează oale care se strică imediat. După două luni are numai două chiupuri mari, dar descoperă în curând că poate face oale bune pentru gătit, smălțuite pe dinăuntru, cu ajutorul focului. Astfel își gătește prima supă de când ajunsese pe insulă, de aproape trei ani.

Se gândește apoi cum să macine grăunțele pentru pâine și singura soluție este să scobească o buturugă din lemn tare și să facă un pisălog din lemn de la ”copacul de fier”, ca să zdrobească grăunțele. Face din niște cravate de mătase trei site mici pentru cernut făina, iar din lut face niște țesturi și coace pâinea nedospită în vatră.

Robinson Crusoe încearcă  să urnească barca de salvare a corabiei, care fusese aruncată pe țărm. Nici vorbă să poată reuși. Atunci, încearcă să-și facă o barca. Fără a se gândi ce puteri are, taie un copac uriaș, pentru o barcă mare. Cioplește trunchiul și pe dinăuntru și pe dinafară, dar nici vorbă nu putea fi să împingă barca până la apă. Folosește trunchiuri de copaci, dar nu reușește nici să o clintească din loc. Se decide să sape un canal, ca să aducă apa la barcă, dar, într-un moment de liniște, socotește că i-ar trebui pentru asta cel puțin 10 sau 12 ani.

Se împlinește astfel și cel de-al patrulea an de ședere pe insulă. În ziua aniversării se gândește îndelung la soarta lui și apreciază că fusese una bună, căci ajunsese pe o insulă în care nu erau sălbatici, care ar fi putut să-l omoare, nu erau fiare sălbatice primejdioase, în schimb era hrană și apă dulce din beșug. Ar fi putut ajunge golaș și să mănânce numai fructe, dacă soarta nu ar fi adus epava aproape de țărm, să ia haine și arme și atâtea alte lucruri. Socotește că toate nemulțumirile din viață pornesc de la lipsa de recunoștință pentru tot ceea ce avem.

Unele dintre lucruri încep să se termine. Întâi se termină cerneala. Se termină apoi pesmeții și se uzează rufăria și hainele. Cu timpul își face pâine care înlocuiește pesmeții. Din pieile strânse își face haine, o căciulă care îl apără de ploaie, apoi o umbrela care îl apără și de ploaie dar și de soare.

Capitolul 10

Împing barca pe apă și sunt purtat către larg. Mă întorc cu greu la țărm. Somnul din care sunt trezit de o voce tainică.

După cinci ani, Robinson Crusoe își face o bărcuță mică, o pirogă. Scobește un trunchi mic, îi pune un catarg și o pânză, o încarcă cu provizii, își ia o armă și umbrela și pornește în jurul insulei.

Bărcuța ajunge la niște stânci care îl obligă pe navigator să o cârmească spre larg. Acolo este prinsă de curenți, iar Robinson Crusoe își vede moartea cu ochii. După o criză de disperare se liniștește și conduce bărcuța cu grijă, scoțând-o din curenți și ducând-o la mal. O lasă într-un golfuleț, nu foarte departe de casa lui. Când ajunge acasă cade într-un somn greu, din care îl trezește o voce care îl striga pe nume. Sare înspăimântat, dar vede că era Poll, papagalul lui.

Robinson Crusoe renunță la expedițiile pe mare și se întoarce la meșteșugurile lui. Reușește să-și facă o pipă, să împletească noi coșuri, apoi face capcane pentru capre. Praful de pușcă se împuținase și voia să-și facă o turmă. Face un țarc întărit pentru animale și prinde trei iezi pe care îi îmblânzește cu boabe dulci de cereale. Peste un an și jumătate are o turmă de 12 capre și iezi, are carne, lapte, unt, brânză. Sare găsește pe stâncile bătute de valuri și uscate de soare.

* * * 

Urmează Robinson Crusoe (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !