Urmare la Popa Tanda 1
II
Când se mutase în Sărăceni, părintele Trandafir - popa Tanda - primise nişte pământ lângă sat şi îşi cumpărase o casă în apropierea bisericii. Casa avea pereţii ciuruiţi şi acoperişul destrămat. Masa popii nu era nici ea mai grozavă. Tot lua din zestrea nevestei dar de pus nu mai punea nimic.
În primăvară hotărî să poarte întâi grija gospodăriei sale şi abia apoi să-i scape de lene pe săteni. Se apucă el singur de munca. Lipi şi vărui casa, apoi trimise un om la baltă să aducă şovar, pipirig, papură şi trestie. Într-o săptămână acoperişul era reparat. Oamenii treceau pe lângă casă, clătinau din cap şi ziceau că popa Tanda e omul dracului.
Părintele Trandafir făcu apoi gard şi portiţă şi zi de zi le spuneau copiilor de câte zece ori să se joace frumos afară, în curte. Apoi preotesei îi veni în minte să facă nişte straturi de legume, iar după aceea înconjurară gardul cu păpuşoi, de ziseră iar oamenii că popa Tanda e omul dracului.
Cum pofta vine mâncând, părintelui îi veni în gând să cultive şi ţarina de lângă sat. Cumpără doi cai, un car, făcu şi un grajd pentru cai, tocmi şi o slugă. Când îl vedeau plecând să-şi vadă holdele cu preoteasa şi copiii în car, oameni clătinau din cap şi iar spuneau că popa e omul dracului.
Veni iar rândul preotesei. Acum dorea să pună icoana frumoasă între ferestre, dar ferestrele erau sparte şi lipite cu hârtie. Popa se pregăti să meargă la târg, dar lesele trăsurii erau rupte de tot. Trimise sluga în vale, după nuiele de răchită şi toată familia se apucă de împletit. La târg află că oamenii cumpără lese mai proaste decât făcuse el, aşa că se apucă de munca, să facă lese pentru vânzare. Oamenii iar spuseră că popa e omul dracului.
După ce vându lesele, popa Tanda veni cu punga plină şi încărcat cu daruri pentru ai casei, şi cu provizii de alimente. Casa era albă şi pe dinafară şi pe dinăuntru, luminoasă, între ferestrele noi era aşezată icoana, împodobită cu flori din grădina lor. Părintele se duse la biserică şi cântă la slujbă cum nu mai cântase vreodată până atunci.
III
Au trecut mulţi ani de atunci. Exemplul părintelui a dat roade și i-a scuturat de lene pe săteni. În Sărăceni e o biserică frumoasă, cu pereţi albi şi un turn sclipitor, în care se află clopotele ce se aud cale de trei ceasuri. Drumul spre sat e neted ca masa şi tare ca sâmburele de cireaşă, străjuit de o parte şi de alta de nuci stufoşi. Pe drum merg care cu var, cu poame, cu împletituri, cu roate şi cu doage. Pe marginea drumului lucrează cu zgomot vărarii şi pietrarii.
În sat casele sunt îngropate în verdeaţa pomilor din grădină. Se văd mai bine, fiind mai mari, casa popii, lângă biserică, şcoala, în faţa bisericii şi primăria, mai la vale.
Fiul părintelui, Coste, este preotul bisericii din sat. Părintele Trandafir şi preoteasa lui sunt acum bunici şi seara se joacă în curte cu nepoţeii. Oamenii care trec îi salută şi gândesc că părintele Trandafir este omul lui Dumnezeu.
Sfârşitul povestirii pe scurt a nuvelei Popa Tanda
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Foarte bune aceste povestiri, mai ales cand n-ai timp sa citesti tot, dar nu vrei sa pierzi informatii citind un rezumat!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru apreciere!
Ștergere