roman de JULES RENARD
Doamna Lepic ţinea neapărat ca, în fiecare duminică, copiii să meargă la biserică. Pentru asta, cei doi băieţi se găteau, cu ajutorul şi sub supravegherea Ernestinei. Ea le alegea cravatele, le tăia unghiile, le dădea cărţile de rugăciune, dar mai ales le aranja părul ungându-l cu pomadă.
Morcoveață nu se împotrivea la asta, în schimb Felix îi spunea mereu soră-si că are să se supere, iar ea nu mai ştia ce tertipuri să folosească. În fiecare duminică se jura că n-o să-l mai ungă, dar de fiecare dată izbutea să-i pună măcar un deget de pomadă în păr.
Într-o duminică dimineaţă, Ernestina iar umblă cu şiretlicuri. După ce îi spălă parul lui Felix, în timp ce acesta era cu capul înfăşurat în prosop, fata îi tot spunea că de data asta l-a ascultat şi îi arăta borcanul cu capacul pus, aşezat la locul lui. Felix îi mulţumi, o lăsă să îl îmbrace, să îl dichisească, apoi ea îl trimise să îşi ia şapca. Dar Felix, în loc să meargă spre dulap, se duse frumuşel la bufet, luă cana cu apă şi şi-o turnă liniştit pe păr. Apoi îi spuse răspicat soră-si că a prevenit-o şi că, dacă se mai întâmplă o dată, îi aruncă pomada în gârlă.
Mut de admiraţie faţă de tăria lui Felix şi cumva invidios că nu e şi el în stare de aşa ceva ca să scape de ceea ce nu-i place, Morcoveata se resemnă în sinea lui că trebuie să-i lase să creadă că lui îi place să fie dat cu pomadă pe păr.
Numai că parul lui Morcoveata deja începuse să îl răzbune ! Se dezmorţi încetişor, crăpă carapacea netedă şi strălucitoare a pomadei de la suprafaţă, ca o mirişte care se dezgheaţă, şi în curând prima şuviţă i se ridică, ţeapănă de unsoare.
Morcoveață nu se împotrivea la asta, în schimb Felix îi spunea mereu soră-si că are să se supere, iar ea nu mai ştia ce tertipuri să folosească. În fiecare duminică se jura că n-o să-l mai ungă, dar de fiecare dată izbutea să-i pună măcar un deget de pomadă în păr.
Într-o duminică dimineaţă, Ernestina iar umblă cu şiretlicuri. După ce îi spălă parul lui Felix, în timp ce acesta era cu capul înfăşurat în prosop, fata îi tot spunea că de data asta l-a ascultat şi îi arăta borcanul cu capacul pus, aşezat la locul lui. Felix îi mulţumi, o lăsă să îl îmbrace, să îl dichisească, apoi ea îl trimise să îşi ia şapca. Dar Felix, în loc să meargă spre dulap, se duse frumuşel la bufet, luă cana cu apă şi şi-o turnă liniştit pe păr. Apoi îi spuse răspicat soră-si că a prevenit-o şi că, dacă se mai întâmplă o dată, îi aruncă pomada în gârlă.
Mut de admiraţie faţă de tăria lui Felix şi cumva invidios că nu e şi el în stare de aşa ceva ca să scape de ceea ce nu-i place, Morcoveata se resemnă în sinea lui că trebuie să-i lase să creadă că lui îi place să fie dat cu pomadă pe păr.
Numai că parul lui Morcoveata deja începuse să îl răzbune ! Se dezmorţi încetişor, crăpă carapacea netedă şi strălucitoare a pomadei de la suprafaţă, ca o mirişte care se dezgheaţă, şi în curând prima şuviţă i se ridică, ţeapănă de unsoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !