de ANTOINE DE SAINT-EXUPÉRY
XVI
Micul prinț a ajuns pe planeta Pământ. Aici sunt mulți regi, mii de geografi și de oameni de afaceri, milioane de bețivi și de vanitoși. Altfel spus, sunt miliarde de adulți.
Sute de mii de lampagii aprind felinarele, pe rând, în diferite zone ale Pământului. Întâi cei din Noua Zeelandă și Australia, apoi cei din China și Siberia, urmând cei din Rusia și India, cei din Africa și Europa și la urmă cei din America de Sud și America de Nord. Întotdeauna în aceasta ordine. Lampagiul de la Polul Nord și cel de la Polul Sud duc o viață ușoară, fiindcă lucează numai de două ori pe an.
Sute de mii de lampagii aprind felinarele, pe rând, în diferite zone ale Pământului. Întâi cei din Noua Zeelandă și Australia, apoi cei din China și Siberia, urmând cei din Rusia și India, cei din Africa și Europa și la urmă cei din America de Sud și America de Nord. Întotdeauna în aceasta ordine. Lampagiul de la Polul Nord și cel de la Polul Sud duc o viață ușoară, fiindcă lucează numai de două ori pe an.
XVII
Deși sunt atat de mulți, oamenii de pe Pământ ar putea să încapă, stând în picioare și înghesuiți, pe cea mai mică insulă din Oceanul Pacific.
Totuși, micul prinț a nimerit în pustiu când a ajuns pe Pământ. Aici nu era nimeni. Într-un târziu întâlni un șarpe care îi dădu de înțeles că puterea otrăvii lui e mare și că l-ar putea ajuta atunci când i se va face dor de planeta lui.
Totuși, micul prinț a nimerit în pustiu când a ajuns pe Pământ. Aici nu era nimeni. Într-un târziu întâlni un șarpe care îi dădu de înțeles că puterea otrăvii lui e mare și că l-ar putea ajuta atunci când i se va face dor de planeta lui.
XVIII
Străbătând deșertul, micul prinț nu întâlni decât o floricică mititică. O întrebă unde sunt oamenii, iar ea spuse că nu a mai văzut oameni de ani de zile. Ei nu stau locului, fiindcă nu au rădăcini.
XIX
Ajuns pe culmea unui munte înalt, copilul strigă după oameni, dar nu îi răspunse decât ecoul. Neștiind nimic despre ecou și despre oameni, socoti că aceștia sunt ciudați, fiindcă te îngână într-una.
XX
Până la urmă, micul prinț ajunse la un drum, care îl duse la o grădină cu trandafiri. Toți semănau cu floarea lui și izbucni în plâns, fiindcă el crezuse că floarea lui este unică.
XXI
Chiar atunci îi apăru în cale un pui de vulpe. Îl chemă să se joace cu el, dar puiul de vulpe îi spuse că nu poate să se joace cu el fiindcă nu este îmblânzit.
Micul print nu știa ce înseamnă să fii îmblânzit. Puiul de vulpe îi spuse că asta înseamna ca între ei s-ar crea legături, că vor avea nevoie unul de altul, că vor fi unici pe lume unul pentru celălalt. Copilul înțelese și spuse că se pare că floarea lui l-a îmblânzit pe el.
Puiul de vulpe îi ceru să-l îmblânzească, dar micul prinț nu prea avea timp, că voia să cunoască o mulțime de lucruri și să-și facă prieteni. Puiul de vulpe răspunse că nu cunoști decât pe cine îmblânzești. Oamenii nu au timp și răbdare să cunoască lucrurile, le cumpără așa cum sunt, de pe la negustori. Negustorii, însă, nu vând și prieteni.
Învățat de puiul de vulpe, micul print îl îmblânzi, apoi acesta plânse când trebuiră să se despartă. La despărțire, puiul îi spuse un secret: omul nu vede bine decât cu inima, iar roza lui e unică și prețioasă fiindcă a petrecut atâta timp cu ea. Acum el răspunde de soarta ei, fiindcă omul devine pentru vecie răspunzător de soarta celor pe care îi îmblânzește.
Micul print nu știa ce înseamnă să fii îmblânzit. Puiul de vulpe îi spuse că asta înseamna ca între ei s-ar crea legături, că vor avea nevoie unul de altul, că vor fi unici pe lume unul pentru celălalt. Copilul înțelese și spuse că se pare că floarea lui l-a îmblânzit pe el.
Puiul de vulpe îi ceru să-l îmblânzească, dar micul prinț nu prea avea timp, că voia să cunoască o mulțime de lucruri și să-și facă prieteni. Puiul de vulpe răspunse că nu cunoști decât pe cine îmblânzești. Oamenii nu au timp și răbdare să cunoască lucrurile, le cumpără așa cum sunt, de pe la negustori. Negustorii, însă, nu vând și prieteni.
Învățat de puiul de vulpe, micul print îl îmblânzi, apoi acesta plânse când trebuiră să se despartă. La despărțire, puiul îi spuse un secret: omul nu vede bine decât cu inima, iar roza lui e unică și prețioasă fiindcă a petrecut atâta timp cu ea. Acum el răspunde de soarta ei, fiindcă omul devine pentru vecie răspunzător de soarta celor pe care îi îmblânzește.
* * *
Urmează Micul prinț (5)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
multumesc mult chiar aveam nevoie de rezumat la capitolul 21 pentru al studia
RăspundețiȘtergereCu plăcere! Mă bucur că ți-am fost de folos!
ȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereCu plăcere!
Ștergere