MICUL PRINȚ. Povestire pe scurt (5)

de ANTOINE DE SAINT-EXUPÉRY

XXII

Micul prinț stătuse de vorbă și cu un acar. Acesta îi spusese că oamenii mari merg încolo și încoace și manifestă nemulțumire întotdeauna, oriunde s-ar afla. Numai copiii au norocul să se atașeze de câte ceva, fie și o păpușă de cârpă.

XXIII

Copilul vorbi apoi cu un negustor. Acestea vindea pilule care potoleau setea, fiecare pentru o săptămână. Astfel, oamenii economiseau cele cincizeci și trei de minute pe săptămână în care beau apă. El se gândi că ar fi folosit minutele acelea ca să se îndrepte spre un izvor.

XXIV

Chiar când termină de povestit despre potolitul setei, pilotul îl întrerupse pe micul prinț, căci nu terminase de reparat avionul și nu mai aveau nici un pic de apă de băut.
Cei doi pornesc prin deșert, în căutarea unei fântâni. Spusele copilului îl fac pe omul mare să înțeleagă că lucrurile au un farmec pe care ochiul nu le poate vedea. În zori, ajung la o fântână.

XXV

Copilul bea apă, apoi cere pilotului să-i deseneze o botniță mieluțului, oricât de stângace fuseseră desenele lui. Îi spune apoi că a doua zi se împlinea un an de când ajunsese pe Pământ. Îl trimite pe pilot să-și repare avionul și îi spune că îl așteaptă acolo a doua zi, pe înserate.
Pilotul pleacă, cu inima strânsă, trist și neliniștit.

XXVI

În seara zilei următoare, pilotul vine la micul prinț. Acesta stătea pe un zid și vorbea cu cineva de la poalele zidului.  Cuvintele lui se refereau la venin și la dorința lui de a nu suferi prea mult.
Pilotul se uită cu atenție și vede la baza zidului un șarpe galben, dintre cei mai veninoși. Micul prinț, alb ca varul,  cade de pe zid drept în brațele omului. Arată că știe că și-a reparat avionul și îi spune că se bucură că se va putea întoarce acasă, fiindcă și el se va întoarce la el acasă, deși e mult mai departe și mult mai greu.
Bărbatul îi spune copilului că nu vrea să se despartă de el, dar micul prinț răspunde că trebuie să plece înapoi pe planeta lui și că îi lasă în dar stelele. Când le va privi, i se va părea că îl aude râzând. El trebuie să se întoarcă la floarea lui.

XXVII 

Au trecut șase ani de la această întâmplare. Pilotul știe că micul print nu a murit, ci e acasă pe planeta lui, cu floarea și cu mielul. Noaptea privește și ascultă stelele, și încă nu s-a vindecat de tristețea despărțirii.

Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”Micul prinț”

Dă clic și citește textul întreg !

Citește și unele considerații pe marginea textului, în articolul ”Micul prinț din fiecare om” !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !