ION I. Începutul. Povestire pe scurt

de LIVIU REBREANU

NOTĂ  Pentru a înţelege evenimentele descrise în acest roman  trebuie să fie cunoscute: situaţia Transilvaniei înainte de primul război mondial, situaţia românilor din Transilvania în timpul războiului şi cum s-a terminat războiul  pentru România, culminând cu 1 Decembrie 1918. Consultaţi manualul de Istoria României, profesorul de istorie, Wikipedia sau alte surse.

Glasul pământului

Capitolul I Începutul

Într-o duminică fierbinte de vară, aproape toți locuitorii satului Pripas se aflau la horă. Cei trei țigani lăutari cântau cu patimă, iar flăcăii și fetele jucau și nu se mai săturau. Femeile mai în vârstă stăteau grămadă și priveau jucătorii. Bărbații se țineau mai departe, stând de vorbă.

Fruntașii satului erau adunați în jurul primarului. Pe-alături se învârtea Alexandru Glanetașu, ce nu îndrăznea să intre și el în vorbă cu bogătașii. Țiganii, obosiți, se opriră din cântat. Nu mai cântară mai departe, cu toate insistențele lui Ion, feciorul Glanetașului. El jucase cu Ana lui Vasile Baciu. Dacă văzu că țiganii nu mai vor să cânte, o chemă să vină după el, în locul știut.

Se întâlniră sub nuc, în livada aflată chiar în spatele cârciumii lui Avrum. Ana se plânse că tatăl ei vrea să o mărite cu George al Tomii. Tânărul o privea pe Ana, dar se gândea la Florica. O iubise pe Florica, era frumoasă, dar era săracă. Ana avea pământ și case și multe vite. Tocmai când o săruta pe Ana trecu de la cârciumă și îi văzu Ilie Onu, frate de cruce cu George.

La hora sosiră și preotul Belciug, împreună cu familia învățătorului Herdelea: soția, Maria,  și copiii lor, Laura și Titu.  Primarul îi pofti să privească la petrecere. Ei intrară în ogradă, iar lumea se îmbulzi în jurul lor. Se apropie și George, urmat de Ilie, și îi pofti pe Titu și pe Laura să joace și ei, spre nemulțumirea mamei lor. Ca să scape, Titu întrebă de Ion, dându-i prilejul lui Ilie să-i spună lui George că rivalul lui e sub nuc, cu Ana.

Pe când lăutarii își acordau instrumentele, ca să-i cheme înapoi la hora pe cei care se îndepărtaseră, sosi și Vasile Baciu, beat. Îi spuse preotului că bea de supărare, fiindcă fata lui nu vrea să îl asculte. Îl trase pe George în față și îi spuse că pe el îl vrea de ginere. Când întrebă însă de Ana, George îi spuse încet că e cu Ion, sub nuc. Chiar dintr-acolo se iviră Ana, apoi Ion. Tatăl Anei îl făcu golan pe tânăr și îi strigă și alte vorbe de ocară. L-ar fi și lovit și s-ar fi pornit o bătaie dacă nu l-ar fi ținut câțiva oameni.

George porunci lăutarilor să meargă cu ceata lui la cârciumă. Ion sări și le porunci să cânte, ieșind cu el și cu ceata lui în uliță, apoi luând-o spre cârciumă. Supărat că el îi arvunise și țiganii îi cântau lui Ion, George porni și el cu prietenii lui tot spre carciuma.

După ce băură bine, lui Ion îi veni gândul să se răfuiască cu George, socotind că el îl asmuțise pe Vasile Baciu împotriva lui. Sosi și Titu, care îl mai întărâtă și el împotriva lui George. Pe la miezul nopții, când lăutarii cerură plata lui George, acesta refuză să plătească, spunând că i-au cântat lui Ion. Ion folosi prilejul pe care îl aștepta demult și sări la bătaie.

Cârciumarul îi împinse în uliță, iar Ion, cu un par smuls din gard, îl doborî pe George la pământ. Mergând spre casă, privi cu mulțumire casa nouă, ograda largă, grajdurile lui Vasile Baciu, de parcă ar fi fost ale lui de acuma.

* * *

Sursa foto

Urmează Ion (2)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !