DOI FEȚI CU STEA ÎN FRUNTE (2)

basm de IOAN SLAVICI

În prima noapte, feciorul de împărat se odihni cum nu se mai odihnise niciodată de bine. Împărăteasa stătu trează,  ca pe spini şi mărăcini. Nu doar atât, dar auzi paturile scârţâind şi vorbind între ele. Cel al feciorului de împărat spunea că lui îi e bine, căci pe el se odihnea iubitul lor tată. Al ei se plângea că îi e greu, că pe el stă un suflet rău. De cum se făcu ziuă, împărăteasa porunci să se facă alte paturi la fel. Pe acestea zise să le ardă.

Paturile fură arse, dar din foc zburară două scântei. Din ele se făcură doi mieluşei gemeni, frumoşi și blânzi. Împărăteasa îi văzu şi îi dori lângă ea. Văzând ce drag prinsese soţul ei de mielușei, îşi dădu seama. Se puse pe capul lui până se învoi să îi taie. Îi tăiară şi îi făcură bucăţele, iar ce nu se putea mânca, arseră. Numai că două bucăţele mici de creier rămaseră pe fundul vaselor în care se spălase carnea. Când au fost spălate vasele la pârâu, bucăţelele au trecut în apă. Au fost duse până la apa cea mare care trecea prin mijlocul împărăţiei. Acolo se transformară în doi peştişori cu solzii de aur.

Într-o zi, un pescar împărătesc prinse peştişorii în mrejele lui, şi hotărî să-i ducă, aşa vii, împăratului. Peştişorii grăiră către pescar să nu îi ducă. Mai bine să adune rouă, să îi pună în ea să înoate. Să-i aşeze apoi la soare şi să nu vină nimeni la ei până când  razele soarelui nu vor fi sorbit roua de pe ei. Aşa făcu şi, când se duse la ei, găsi doi copilaşi, doi feți cu stea în frunte si cu părul de aur. Pescarul luă copilaşii să-i crească. Ei crescură în fiecare zi cât alţii într-un an, în fiecare noapte cât alt an, iar în zori-de-zi cât în trei ani. Când se făcură mari, pescarul îi îmbrăcă frumos, le făcu câte o căciulă de miel şi le acoperi părul și fruntea. Îi lăsă să plece pe cei doi feți cu stea în frunte către curţile împăratului.

Acolo trecură cu sila printre slujitori. Ajunseră la uşile sălii unde ospăta împăratul și făcură mare gălăgie. Împăratul se mânie şi întrebă ce e acolo afară. Slujitorii spuseră că sunt doi băieţi care vor să intre cu puterea acolo. Împăratul spuse să-i gonească de acolo cu câinii. Feţii spuseră că pleacă singuri, întristaţi de asprimea vorbelor tatălui lor. Dar când ajunseră la poartă, un slujitor îi întoarse înapoi, că voia să-i vadă împărăteasa.

Se întoarseră şi intrară în sală. În capul mesei erau împăratul şi lângă el împărăteasa, care şedea pe douăsprezece perini de mătase. De cum intrară băieţii, una din perini căzu. Împăratul îi întrebă cine sunt, de unde vin şi ce vor. Băieţii spuseră că sunt fraţi gemeni, lăstari dintr-o tulpină aflată jumătate în pământ, jumătate în capul mesei. Că au făcut cale lungă și acum vor să cânte împăratului un cântec. Atunci, de sub împărăteasă sări a doua pernă.

Cât cântară ei cântecul despre viaţa lor, de sub împărăteasă săriră pernele una câte una. Când sfârşiră cântecul, sub împărăteasă nu  mai era nici o pernă. La sfârșit, cei doi feți cu stea în frunte îşi scoaseră căciulile şi arătară părul de aur şi stelele din frunte. Toţi îşi acoperiră ochii cu mâinile să nu orbească de atâta strălucire.

Şi s-a făcut dreptate. Lăptiţa şi-a luat locul lângă soţul ei si cei doi feți cu stea în frunte. Fata vitregei rămase slujnică la curte. Pe vitregă o legară de coada unei iepe înfocate şi înconjurară cu ea ţara de şapte ori, să ştie lumea ce păţeşte cine face rău.

Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Doi feți cu stea în frunte”

Dă clic și citește textul întreg  al basmului !

Sursa foto

Citește și alte povestiri pe scurt după basmele lui Ioan Slavici:

• Zâna Zorilor

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !