DOI FEȚI CU STEA ÎN FRUNTE (1)

basm de IOAN SLAVICI

A fost odată un împărat puternic, care stăpânea o lume întreagă. El avea un fecior. În lumea stăpânită de împărat trăia şi un păstor, cu femeia lui. Ei aveau trei fete: Ana, Stana şi Lăptiţa. Ana și Stana erau foarte frumoase. Lăptiţa, însă, era mai frumoasă decât amândouă surorile ei la un loc.

Într-o zi de vară, cele trei surori se duseră să culeagă căpşune. În timp ce ele culegeau şi vorbeau, se apropie pe nesimţite o ceată de călăreţi.
Erau Făt-Voinic, feciorul de împărat, şi prietenii şi curtenii săi. Ei ascultară în linişte ce spuneau fetele. Ana spunea că, dacă feciorul împăratului ar lua-o pe ea de soţie, i-ar frământa o pâine care l-ar face să fie mai puternic ca oricine. Stana zise că, dacă ar lua-o pe ea i-ar face o cămaşă care l-ar face să treacă prin apă fără să se ude şi prin foc fără să ardă. Lăptiţa spuse şi ea că i-ar face doi băieți, doi feți cu stea în frunte si cu părul de aur. 

Atunci, feciorul de împărat ieşi la iveală, o ridică în şea pe Lăptiţa şi îi spuse că va fi soţia lui. Cel dintâi şi cel de-al doilea dintre voinicii lui făcură la fel cu Stana şi cu Ana. Porniră cu toţii la curtea împărătească, unde făcură nunţile. Peste trei zile şi trei nopţi merse vestea prin ţară că Ana a făcut pâinea aşa cum promisese. Peste de trei ori câte trei zile şi de trei ori câte trei nopţi se află că şi Stana a făcut cămaşa pentru soţul ei. Când se împlini "de-a şaptea oară a şaptea zi, numărată de la cea dintâi zi de cununie", feciorul de împărat anunţă că soţioara sa va fi mamă. Până atunci el va sta tot pe lângă ea, să-i poarte de grijă. Toată ţara, toată lumea, se bucură de această veste.

Numai mama vitregă a feciorului de împărat şi fata ei de la cel dintâi bărbat nu se bucurară. Vitrega gândise să-și mărite fata cu Făt-Voinic. Când mai erau câteva zile până când să nască Lăptița, vitrega îl chemă pe fratele ei să vină cu oaste la hotare, ca să plece feciorul de împărat la război.

Făt-Voinic se duse şi în trei zile se și întoarse acasă biruitor. Când era la numai trei paşi de poarta curţii, Lăptiţa năştea cum zisese, doi feți cu stea in frunte și cu păr de aur. Vitrega îi luă şi îi îngropă la colţul casei şi puse în locul lor, în patul mamei, doi căţeluşi abia fătaţi. Când văzu căţeluşii, Făt-Voinic porunci să o îngroape pe Lăptiţa în pământ până la piept, ca pedeapsă că l-a înşelat cu o făgăduială  mincinoasă. Apoi, în scurtă vreme, se însură cu fata vitregei.

Din locul în care fuseseră îngropaţi cei doi feţi-frumoşi răsăriră doi paltini. Ei crescură în fiecare zi cât alţii într-un an, noaptea cât alt an, iar în zori-de-zi cât în trei ani. Când împliniră trei zile şi trei nopţi, crengile lor ajungeau la fereastra împăratului. Împăratul asculta foşnetul frunzelor lor, i se părea că şopteau ceva. I se strângea inima, dar nu s-ar fi putut lipsi de şoptirea asta. Vitrega simţi, însă. O puse pe fie-sa să nu se lase până nu vor fi tăiaţi paltinii. Feciorul de împărat nu voia, dar nu putu să i se împotrivească. Ceru doar să se facă din fiecare paltin câte un pat, unul pentru el şi unul pentru soţia lui, fata vitregei. Împărăteasa fu mulţumită şi aşa.

Sursa foto

 * * * 

Urmează Doi feți cu stea în frunte (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !