roman de JULES VERNE
Capitolul XXIX
Toată noaptea, Kate, Gordon, Briant, Wilcox și Evans vegheară la căpătâiul celor doi răniți: Doniphan și Forbes. Primul era grav rănit, dar erau speranțe de salvare. Forbes, însă, înjunghiat în pântece, știa el însuși că urmează să moară. Mulțumea celor care îl îngrijeau, dar știa ce urmează. Într-adevăr, pe la ora patru dimineața muri.
După ce îl îngropară pe Forbes, cei mai mulți băieți plecară în cercetare, să afle pe unde ar putea fi cei doi bandiți care mai rămăseseră. Îi găsiră morți, așa că se liniștiră dinspre partea unui atac al ultimilor bandiți.
Băieții merseră și luară șalupa de la Lacul Familiei și o duseră, pe Râul Zeelanda, aproape de Grota Francezului. Aici aveau să o repare cu materiale pe care le luaseră de pe iaht, apoi aveau să coboare cu șalupa în Golful Sloughi și, de aici, pe mare, în larg.
Reparațiile începură, Doniphan se mai înzdrăveni și el, doar cu studiile o lăsară mai moale. Pe la începutul lui ianuarie lucrările de reparație la șalupă fură gata, mai rămăseseră doar câteva detalii de pus la punct.
La sfârșitul lui ianuarie băieții începură să încarce șalupa: bani, hrană, apă, îmbrăcăminte, muniții, instrumente. Dădură drumul în libertate animalelor domestice și toate dădură năvală fără să se mai uite înapoi, spre indignarea sau regretul unora dintre ei.
Porniră, în sfârșit, pe râul Zeeleanda, ieșiră în larg, apoi intrară pe unul dintre canalele arhipelagului lui Magellan.
După ce îl îngropară pe Forbes, cei mai mulți băieți plecară în cercetare, să afle pe unde ar putea fi cei doi bandiți care mai rămăseseră. Îi găsiră morți, așa că se liniștiră dinspre partea unui atac al ultimilor bandiți.
Băieții merseră și luară șalupa de la Lacul Familiei și o duseră, pe Râul Zeelanda, aproape de Grota Francezului. Aici aveau să o repare cu materiale pe care le luaseră de pe iaht, apoi aveau să coboare cu șalupa în Golful Sloughi și, de aici, pe mare, în larg.
Reparațiile începură, Doniphan se mai înzdrăveni și el, doar cu studiile o lăsară mai moale. Pe la începutul lui ianuarie lucrările de reparație la șalupă fură gata, mai rămăseseră doar câteva detalii de pus la punct.
La sfârșitul lui ianuarie băieții începură să încarce șalupa: bani, hrană, apă, îmbrăcăminte, muniții, instrumente. Dădură drumul în libertate animalelor domestice și toate dădură năvală fără să se mai uite înapoi, spre indignarea sau regretul unora dintre ei.
Porniră, în sfârșit, pe râul Zeeleanda, ieșiră în larg, apoi intrară pe unul dintre canalele arhipelagului lui Magellan.
Capitolul XXX
După câteva zile, Evans se străduia să găsească o trecere care să-i ajute să ajungă în portul Punta Arenas, din Argentina. Deodată Service strigă că se vede fumul unui vapor. Briant se cățără iute în vârful catargului și confirmă ceea ce spusese Service. Era vaporul Grafton, aflat în drum spre Australia.
Căpitanul vaporului fu uimit când află cu cine avea de a face, căci despre dispariția iahtului Sloughi se făcuse vâlvă nu numai în Australia, ci și în Europa și în America. Imediat hotărî să-i ducă direct la Auckland, schimbând puțin ruta vaporului.
La sfârșitul lui februarie, la doi ani de când fuseseră duși de furtună în largul mării, curajoșii băieți de la Institutul Chairman se întoarseră la casele lor. Doniphan povesti, în câteva conferințe, tot ce se întâmplase în acest timp. Jurnalul scris de Baxter fu publicat și tradus, atât în Lumea Veche, cât și în Lumea Nouă.
Evans fu răsplătit pentru ajutorul dat copiilor. Comunitatea îi dărui un mic vas de comerț, al cărui stăpân și căpitan era numai el. Vasul fu numit Chairman. Kate, dorită în toate familiile băieților, rămase la cea a lui Doniphan, pe care îl salvase pe când era grav rănit.
Iată dar că, prin viață ordonată, tragere de inimă și curaj, naufragiații biruiseră toate greutățile. În lupta cu împrejurările potrivnice, dupa doi ani de vacanță, copiii deveniseră aproape băiețandri, iar băiețandrii - aproape bărbați.
Căpitanul vaporului fu uimit când află cu cine avea de a face, căci despre dispariția iahtului Sloughi se făcuse vâlvă nu numai în Australia, ci și în Europa și în America. Imediat hotărî să-i ducă direct la Auckland, schimbând puțin ruta vaporului.
La sfârșitul lui februarie, la doi ani de când fuseseră duși de furtună în largul mării, curajoșii băieți de la Institutul Chairman se întoarseră la casele lor. Doniphan povesti, în câteva conferințe, tot ce se întâmplase în acest timp. Jurnalul scris de Baxter fu publicat și tradus, atât în Lumea Veche, cât și în Lumea Nouă.
Evans fu răsplătit pentru ajutorul dat copiilor. Comunitatea îi dărui un mic vas de comerț, al cărui stăpân și căpitan era numai el. Vasul fu numit Chairman. Kate, dorită în toate familiile băieților, rămase la cea a lui Doniphan, pe care îl salvase pe când era grav rănit.
Iată dar că, prin viață ordonată, tragere de inimă și curaj, naufragiații biruiseră toate greutățile. În lupta cu împrejurările potrivnice, dupa doi ani de vacanță, copiii deveniseră aproape băiețandri, iar băiețandrii - aproape bărbați.
Mulțumesc
RăspundețiȘtergereCu plăcere!
ȘtergereMama ce greu a fost
RăspundețiȘtergereCe a fost atât de greu?
Ștergere