COLȚ ALB Povestire pe scurt (3)

roman de JACK LONDON

Partea a III-a 

Într-o zi, puiul cenușiu merse fără grijă prin pădure spre râu, să bea apă. Se trezi în fața a cinci indieni. Se ghemui la pământ, unul dintre oameni se aplecă și întinse mâna spre el, iar puiul își arătă colții. Indianul râse și spuse că avea colții albi și Colț Alb avea să-i rămână numele. Puiul mușcă mâna și omul îl lovi tare. Atunci el începu să chelălăie, chemând-o pe mama lui să-l apere.


Lupoaica sosi și sări drept în mijlocul oamenilor, dar unul o strigă pe nume, Kiche, și ea se supuse. Mama ei fusese cățea și aparținuse fratelui celui care se numea Castor Cenușiu. Tatăl ei fusese un lup și ea însăși trăise în tabăra oamenilor până când venise foametea și fugise în pădure la lupi, unde îl făcuse pe Colț Alb.
Castor Cenușiu îi luă pe amândoi și îi duse în tabără. O legă pe Kiche, ca să nu fugă iar. Colt Alb era prea mic ca să fugă înapoi în sălbăticie fără mama lui. Colt Alb făcu cunoștință cu haita de câini, care veniră să-i sfâșie, dar oamenii îi goniră. Îl cunoscu pe Lip-Lip, un cățel mai mare decât el, care avea să-l persecute mult timp de aici încolo. Făcu cunoștință cu focul, care îi fripse nasul și limba, dar mai usturător, cunoscu râsul oamenilor, amuzați de jelania lui, râs care îi răni sufletul.
Puterea oamenilor, forța lor de a se sluji de obiectele fără viață, știința lor de a da naștere focului cel mușcător, îl făcură pe Colt Alb să-i socotească zei. Învăță să asculte de ei și învăță rânduielile taberei și totul ar fi fost bine dacă nu l-ar fi persecutat Lip-Lip. De câte ori era departe de mama lui sau de oameni, îl bătea. De câte ori era singur, îl bătea. Și era mereu singur, fiindcă Lip-Lip nu îl lăsa să se apropie de ceilalți caini. Colt Alb deveni răutăcios și sălbatic, deveni viclean, ca să se poată feri, deveni răzbunător. Îl atrase pe Lip-Lip după el, făcând pe fricosul și îl lăsă să se înfierbânte în urmărirea lui până îl aduse drept peste Kiche, care își înfipse nu o dată colții în trupul lui.
Veni și vremea să se despartă de mama lui. Kiche fu dată de Castor Cenușiu altui om în contul unei datorii. Omul o urcă în canoe și plecă pe râu. Colt Alb sări în apă si înotă după ea. Castor Cenușiu se urcă într-o canoe, îl ajunse, îl luă în canoe și îi dădu o bătaie strașnică. La sfârsit, puiul își înfipse colții într-unul dintre mocasinii cu care era încălțat omul. Abia atunci mâncă el o bătaie strașnică, la sfârșitul căreia învățase că niciodată nu este permis să îl muști pe zeul tău. Ascultându-l necondiționat pe stăpânul său, Colt Alb îi câștigă bunăvoința, fiind adesea răsplătit cu carne sau apărat împotriva oamenilor-zei ori a câinilor. Învăță să îi apere pe membrii familiei lui Castor Cenușiu și să îi apere lucrurile de hoți.
Colt Alb crescu mult mai mult decât era normal pentru vârsta lui. În timpul foametei, când oamenii ajunseseră să își mănânce mocasinii și chiar câinii, el fugi în sălbăticie, unde se născuse și unde învățase să vâneze. Se hrăni cu iepuri, cu veverițe și chiar cu șoareci, așa că arăta falnic și puternic când se întoarse în tabăra oamenilor. În pădure îl întâlni pe Lip-Lip, jigărit de foame, și lichidă pentru totdeauna socotelile cu el. Intră în tabără și merse direct la tipia (cortul) lui Castor Cenușiu, unde fu primit cu bunăvoință și cu pește proaspăt, căci foametea încetase și era din nou hrană.

* * *

Urmează Colț Alb (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !