COLȚ ALB Povestire pe scurt (1)

roman de JACK LONDON

Partea I 

Într-o pădure din  Alaska, Bill și Henry duceau cu sania trasă de câini lada în care se afla corpul neînsuflețit al lordului Alfred. Mergeau către fortul McGurry și nu mai aveau decât trei gloanțe. Era atât de frig încât aburii răsuflării lor le înghețaseră pe față de nu li se mai vedea chipul. Erau obosiți și înghețați, iar în urma  lor se auzeau urletele unei haite de lupi flămânzi.

În haita de lupi se afla o lupoaică și se pare că era învățată cu obiceiurile oamenilor. La un popas se strecurase printre cei șase câini pe care îi înhămau la sanie și mâncase și ea din peștele cu care erau hrăniți câinii. Apoi atrăsese după ea unul după altul trei dintre câini, pe care haita îi înghițise.
La un moment dat, Bill încercase să țintească lupoaica, aflată mereu pe urmele lor, dar aceasta dovedise că știe prea bine la ce folosește o pușcă. Într-o zi, sania se răsturnă și, în învălmășeală, fugi și al patrulea câine. Se apropie de lupoaică, iar aceasta îl atrase până se îndepărtă bine de sanie și de oameni. Atunci țâșni și haita de lupi către prada imprudentă. Câinele își dădu seama de pericol și încercă să fugă spre locul unde erau oamenii, dar între el și ei erau lupii. Făcu un ocol, dar nu îi era de folos. Bill luă pușca și plecă să îl ajute.
Henry auzi trei împușcături, schelălaituri și urlete, apoi se așternu tăcerea. Omul înhămă cei doi câini care îi rămăseseră, se înhămă și el alături de el și porni cu greu mai departe. Cum începu să se lase întunericul își așeză tabăra, adunând multe lemne de foc. Se culcă alături de cei doi câini, care mârâiau înfricoșați la cercul de lupi ce se apropia tot mai mult. Când se apropiau periculos de mult, Henry lua din foc cioturi aprinse și arunca în ei până se mai depărtau. Apoi reveneau.
În ziua următoare, Henry construi o schelă din trunchiuri de brazi tineri și urcă sicriul pe schelă. Porni mai departe, cu sania mult mai ușoară, trasă de cei doi câini, urmați de haita lupilor costelivi. Urmă o noapte de groază, în care lupta pentru îndepărtarea lupilor se împleti cu lupta împotriva somnului. Urmă încă o noapte și mai grea. În a treia adormi și, când se trezi, cei doi câini fuseseră mâncați de lupi. Amorțit de frig și de nesomn se resemnă cu gândul că îl vor mânca și pe el. Adormi, dar se trezi imediat, uimit de liniștea care se lăsase. Lupii plecaseră, căci se apropiau patru sănii. Oamenii încercară să-i vorbească, dar el adormi pe loc. Scăpase.

* * *

Sursa foto

Urmează Colț Alb (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !