O SCRISOARE PIERDUTĂ (1)

comedie de ION LUCA CARAGIALE.

 Actul I. 

Într-o zi, cu puțin înainte de alegeri, Ştefan Tipătescu, prefect al judeţului, se afla  cu Ghiţă Pristanda, poliţistul oraşului. Citea jurnalul "Răcnetul Carpaţilor", furios că era făcut acolo "vampir", de către adversarii politici.

Lăsă jurnalul de o parte şi îi ceru lui Ghiţă să continue ceea ce începuse să povestească mai devreme. Ghiţă începu întâi să se vaite de viața lui, că are familie mare (avea nouă copii şi nevastă) şi "renumeraţie", adică leafă, mică.
Prefectul îi spuse că îi mai pică lui şi începu să numere câte a pus din cele patruzeci şi patru de steaguri pe care trebuia să le pună prin oraş. Nu ieşeau nici jumătate la numărătoare. Prefectul renunţă la discuţie şi reveni la  ceea ce incepuse polițistul să spună.
Cu o noapte înainte, Ghiță trecuse pe sub ferestrele  deschise ale  casei avocatului Nae Caţavencu, şeful independenţilor din oraş. El era adversarul politic al lui Tipătescu şi al domnului Zaharia Trahanache. Acesta era preşedintele comitetului electoral şi al altor comitete şi "comiţii". Caţavencu era şi director şi proprietar al jurnalului care îl vorbise de rău pe prefectul Tipătescu.
La Caţavencu se aflau cei din tabăra lui, dascălii, popa și alţii. Jucaseră cărţi şi şedeau de vorbă, numărându-şi voturile pe care se bazau la alegeri. Caţavencu le spuse celorlalţi că va vota cu ei unul pe care contează "bampirul", adică prefectul Tipătescu. Şi se pregăti să le citească o scrisoare pierduta de cineva. Tocmai atunci unul dintre ei aruncă chibritul aprins pe fereastră chiar în ochii poliţistului. Acesta căzu de pe gardul pe care se urcase,  peste  un om care tocmai trecea pe acolo şi care începu să strige. Fireşte, cei din casă închiseseră ferestrele şi Ghiţă nu a mai apucat să afle despre ce scrisoare era vorba.
Sosi şi Trahanache, iar Tipătescu îl trimise pe Ghiţă să afle neapărat ce este cu acea scrisoare. Întâi trebuia  să o anunţe pe coana Joiţica, adică doamna Zoe Trahanache, soţia domnului Zaharia Trahanache şi amanta lui Tipătescu, că vor întârzia la masă.
Coana Joiţica sosise însă şi ea la Tipătescu acasă şi îi făcu de după uşă semn lui Ghiţă să vină în camera unde era ea, să-i spună ceva.
Trahanache îi povesti lui Tipătescu că Nae Caţavencu îl invitase în biroul de la ziar ca să-i arate o scrisoare pierduta. Era o scrisoare de amor de la Tipătescu către Zoe Trahanache. Încrezător, soţul înşelat luase scrisoarea drept un fals, o plastografie. Credea că avocatul o făcuse ca să îl şantajeze. Dacă nu trecea în tabăra lui politică, ar fi publicat scrisoarea în ziar şi i-ar fi compromis familia.
Trahanache spuse că oamenii lui Caţavencu vor face totul ca să tulbure  întrunirea ce urma să aibe loc în seara aceea, pentru desemnarea  lui Farfuridi drept candidat la deputăţie. Fierbând furios, Tipătescu îi spuse lui Trahanache să se ducă singur la masă. Să nu aibă grijă, căci domnul Caţavencu va fi la păstrare în seara aceea.
Nici nu ieşi bine Trahanache şi apăru Zoe din camera în care stătuse ascunsă de soţul ei. Era distrusă că putuse să piardă scrisoarea. Femeia primise şi ea veste de la Caţavencu despre o scrisoare pierdută. Vorbise cu el și omul îi promisese că, dacă îl ajută să se aleagă, îi dă documentul înapoi. Dacă nu, îl publică în ziar. Acum, ea îl trimisese pe Ghiţă să încerce să cumpere scrisoarea compromițătoare.

* * *

Urmează O scrisoare pierduta (2)

Sursa foto

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !