AVENTURILE LUI HUCKLEBERRY FINN (9)

roman de MARK TWAIN

Capitolul XXIV

A doua zi opriră lângă un ostrov. "Regele" îmbrăcă un costum nou, negru, în care arăta ca un om bun şi cucernic. Îl puse şi pe Huck să se îmbrace cu hainele bune şi îl luă  cu el. Ajunseră cu barca la mal ceva mai sus de un târg, porniră de-a lungul malului şi întâlniră un flăcău. "Regele" îl pofti în barcă, îi spuse că el e reverendul  Blodgett şi îl trase de limbă despre locuitorii târgului, până află tot ce se putea şti despre ei.


Cel mai de seamă fapt era că murise un cetăţean bogat, Peter Wilks, care crescuse trei nepoate orfane. În ziua următoare erau aşteptaţi la înmormântare cei doi fraţi ai lui, Harvey, pastor în Anglia, şi William, surdo-mut. Nimeni nu îi văzuse la chip şi fuseseră anunţaţi cu o lună-două în urmă, când fratele lor căzuse la pat.
După ce află de la flăcău că pleacă la Orleans şi de acolo la Rio de Janeiro, unde avea un unchi, şi după ce îl duse la vapor şi îl văzu plecat, "regele" îl trimise pe Huck să îl aducă repede pe "duce" şi cele două geamantane noi. Când toate acestea sosiră, cei doi pehlivani se înţeleseră să joace rolurile celor doi fraţi, "ducele" urmând să facă pe surdo-mutul. Aţinură calea vaporului şi se suiră, aşa că debarcară în târguşor ca şi cum ar fi venit de departe. Când "regele"întrebă, cu accent englezesc prefăcut,  de "fratele" lor şi "aflară" că a murit, izbucniră în lacrimi şi începură să jelească.

Capitolul XXV

Cei doi escroci ajunseră la casa decedatului, bociră, se rugară, apoi "regele" pofti la cină prietenii familiei, pomenindu-i pe toţi după nume şi îndeletniciri. Apoi se aduse testamentul unchiului şi toată lumea află că grosul averii le rămăsese celor doi fraţi, iar  cei şase mii de galbeni ascunşi în pivniţă se vor împărţi jumate-jumate între fraţi şi nepoate.
Cei doi potlogari se duseră în pivniţă, aduseră banii, îi împărţiră în faţa tuturor în două, apoi dădură toţi banii fetelor, căci îşi aveau planul lor. Tocmai atunci apăru doctorul Robinson, care fusese cu pastorul la un bolnav, şi spuse că acesta nu e fratele răposatului, fiindcă nu vorbeşte englezeşte ca lumea. Mary Jane Wilks, una dintre nepoate, sări atunci şi îi încredinţă toţi banii "regelui", ca dovadă ca are încredere în el şi nu ia în seamă cuvintele doctorului.

Capitolul XXVI

După ce plecară toţi, cei doi "fraţi" fură instalaţi în câte o odaie, iar lui Huck, prezentat drept valetul "pastorului", îi dădură o odăiţă în pod. Seara dădură o masă și când se termină ospăţul, cea mai mică dintre surori începu să îl întrebe pe Huck despre viaţa din Anglia. El turnă o grămadă de gogoşi, dar fata îşi dădu seama. Când veniră surorile sale încercă să le spună, însă acestea îi ținură partea lui Huck, încât pe băiat începu să îl mustre cugetul  că lasă să fie jefuite  fete atât de bune.
Huck hotărî să fure banii de la cei doi, să-i ascundă undeva şi după ce vor pleca de acolo şi vor ajunge undeva, departe, să le scrie fetelor unde a ascuns banii. Se duse în odaia regelui și imediat sosiră și cei doi escroci. El se ascunse şi îi văzu cum ascund banii într-o gaură a saltelei. După ce plecară din odaie, Huckleberry Finn duse banii în chichineaţa lui din pod, cu gândul să iasă noaptea din casă pentru a-i ascunde undeva afară.

Capitolul XXVII

În mijlocul nopţii Huck coborî, dar uşa de la intrare era încuiată cu cheia. Pe când se gândea ce să facă, auzi paşi şi, cum sicriul era cel mai aproape de el, băgă sacul cu galbeni sub capac. A doua zi avu loc înmormântarea, capacul coşciugului fu fixat fără ca să-l mai ridice cineva, dar Huck nu era sigur că banii mai erau în coşciug.
Regele începu lichidarea averii, fiindcă spusese că le va lua pe fete cu el în Anglia şi acum pusese în vânzare casa, negrii, restul proprietăţilor. A doua zi urma să fie scoase lucrurile la mezat, dar cei doi escroci veniră dimineaţa în chichineaţa lui Huck, cu nişte mutre lungi, şi îl întrebară dacă nu a fost cumva în odaia regelui. Când răspunse că nu, întrebară dacă nu a văzut pe cineva şi lui Huckleberry Finn îi dădu prin cap să spună că îi văzuse pe negrii ce fuseseră vânduţi cu o zi înainte. Amărâţi nevoie mare că li se luase prada de sub nas, cei doi fură convinşi că negrii au luat banii şi se consolară că vor câştiga alţii din poliţele luate pentru negri şi din vânzarea restului averii.

* * *

Urmează Aventurile lui Huckleberry Finn (10)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !