AVENTURILE LUI HUCKLEBERRY FINN (6)

roman de MARK TWAIN

Capitolul XVI

Spre seară porniră mai departe. Fluviul era aici foarte lat , şi cei doi se uitau plini de emoţie, să nu treacă de oraşul Cairo. E drept că emoţiile lor aveau cauze diferite. Jim tremura şi avea fierbinţeli ştiindu-se atât de aproape de libertate. Huck începuse să aibă emoţii fiindcă ajuta un negru fugar să scape de sclavie. Când îl mai auzi pe Jim cum plănuieşte să muncească şi să strângă bani să-şi răscumpere soţia, sclavă la o fermă de lângă casa domnişoarei Watson şi să-şi elibereze sau să-şi răpească şi cei doi copii, lui Huck îi îngheţă sângele în vine.


El luă hotărârea să-l dea în vileag pe Jim cu primul prilej. Când apăru un oraș pe mal, Jim crezu că acolo e Cairo şi începu să strige de bucurie şi să-i mulţumească lui Huck, singurul lui prieten, căruia îi datorează libertatea.
Lui Huck i se înmuie inima auzindu-l, iar când doi oameni înarmaţi, aflaţi într-o barcă, îl întrebară dacă omul cu care este pe plută e alb sau negru, el spuse că e alb. Când aceştia se apropiară de plută să verifice, fiindcă se aflau în căutarea a cinci sclavi fugari, Huck minţi cu atâta măiestrie că toţi de pe plută au vărsat de vânt, încât cei doi se îndepărtară imediat, ba îi mai dădură şi patruzeci de dolari drept ajutor.
În urma unor ghinioane, rămaseră și fără barcă și fără plută. Huckleberry Finn  porni spre mal, să facă rost de o barcă. Ajunse cu greu şi se trezi în faţa unei case de bârne, unde fu înconjurat de o haită de câini.

Capitolul  XVII

Huck le spuse locatarilor casei, familia Grangerford,  că îl cheamă George Jackson şi îl primiră după multe codeli în casă, suspectându-l că ar face parte din familia duşmană Shepherdson. Le spuse că a căzut de pe vapor şi martore îi fură hainele ude leoarcă. Buck, un băieţaş cam de vârsta lui, dar ceva mai voinic, îl luă în camera lui şi îi dădu nişte haine uscate. Coborâră apoi la masă, unde Huck povesti că îi pierise toată familia şi era singur pe vapor. Fu poftit să rămână cât dorește, iar lui Huck îi plăcu tare mult acolo, casa era mare și frumoasă, mâncarea era straşnică şi porţiile uriașe.

Capitolul XVIII

Capul familiei era colonelul Grangerford, un om bun și impunător. Ceilalţi membri ai familiei îl respectau şi îl ascultau, atât cei doi băieţi mari, Bob şi Tom, şi cel mic, Buck, cât şi cele două fiice, Charlotte şi  Sofia.
Pe aproape mai trăia un neam de nobili, neamul Shepherdson, iar între cele două neamuri exista o dușmănie veche de zeci de ani, datorită căreia muriseră mulţi, şi de o parte şi de alta. Huck află toate astea pe când se afla cu Buck în pădure, la vânătoare, şi acesta încercă să împuşte un tânăr numit Harney Shepherdson, dar nu îl nimeri. Când povestiră acasă întâmplarea, Huck se miră de figura duduii Sofia. Înţelese peste vreo două zile, când află că fata fugise să se mărite cu tânărul, departe de dușmănia celor două familii.
Între timp Huck îl regăsise pe Jim, ascuns pe mal. Află cu bucurie că pluta nu fusese distrusă şi că Jim o recuperase. În ziua fugii Sofiei cu iubitul ei, izbucni un adevărat război între cele două neamuri. Armele grăiră toată ziua, iar Huckleberry Finn şi Jim porniră în noaptea aceea cu pluta, fericiţi că scăpaseră întregi din toate întâmplările acelea.

* * *

Urmează Aventurile lui Huckleberry Finn (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !