30 mai 2018

AVENTURILE LUI HUCKLEBERRY FINN (13)

roman de MARK TWAIN


Capitolul XXXVI


Noaptea se apucară de săpat cu bricegele, dar se umplură de băşici pe mâini, iar groapa abia se vedea, ca o mică scobitură. Tom mai lăsă de la el şi se învoi să folosească târnăcoapele, cu condiţia să le zică bricege. Când Tom îi ceru "un briceag", Huck îi dădu, mulţumit, un târnăcop, pe care Tom îl luă fără o vorbă şi se apucă să sape.

Îi mai făcură o vizită lui Jim, iar acesta le spuse să facă rost de o unealtă să-şi taie lanţul şi apoi să fugă, dar Tom îi explică planul lui de evadare, iar Jim, biet negru nevinovat, se arătă mulţumit de planul ăsta. Apoi Tom începu să-l dăscălească în ce fel să-şi scrie cu sânge jurnalul, pe una din cămăşile domnului Phelps, şterpelită de pe frânghia de rufe.

Capitolul XXXVII

A doua zi, doamna Phelps îi spuse soţului că i-a dispărut cămaşa de pe frânghie şi, că a rămas numai cu cămaşa de pe el. Apoi îi spuse că au mai dispărut o lingură şi şase lumânări. Tot atunci veni o negresă care spuse că a dispărut şi un cearceaf de pe frânghie.
Băieţii făcură din cearceaf o scară, după toate regulile evadărilor, apoi coapseră o plăcintă în pădure, cu multe peripeţii, ca să ascundă scara în ea.

Capitolul XXXVIII

Negrul Jim nu putea să evadeze dacă nu îşi scrijelea întâi pe bârnele colibei blazonul şi inscripţia. Jim spuse că el nu are nici un blazon, dar Tom trecu la treabă şi născoci el unul, foarte complicat. Apoi compuse vreo patru inscripţii, ca  să aleagă una dintre ele.
Tom Sawyer ar fi vrut să populeze coliba cu diverse animale, păianjeni, șerpi, șobolani, cum trebuie să fie celula unui prizonier adevărat. Jim nu se învoi să-i aducă asemenea dihănii în colibă și atunci lui Tom îi căşună ca Jim să crească în întunericul colibei o floare, pe care să o ude cu lacrimile lui. Jim nu mai rezistă şi spuse că i s-a urât până peste cap de toate astea. Tom îşi ieşi din fire şi spuse că pierde un prilej strălucit de a ajunge celebru.

Capitolul XXXIX

Băieţii nu se lăsară, capturară nişte şobolani, cu gând să-i ducă în colibă, dar unul din copiii tuşei Sally găsi cursa şi le dădu drumul, spre groaza mamei sale. Adunară după aceea păianjeni, cărăbuşi, broaşte, apoi umplură un sac cu şerpi de casă, dar seara descoperiră că sacul se dezlegase la gură şi în el nu mai era nicio vietate. Multă vreme au apărut prin casă când ţi-era lumea mai dragă, spre disperarea tuşei Sally.
Până la urmă toate lighioanele ajunseră în coliba lui Jim, care se plângea că nu mai are loc nici în pat de ele. În timpul ăsta, unchiul lui Tom, domnul Phelps, tot aştepta să vină proprietarii negrului şi, văzând că nu mai apar, hotărî să dea un anunţ despre Jim în gazete. Aflând asta, Tom socoti că e momentul să înceapă cu scrisorile " 'nonime".
Chiar în acea seară, pe sub uşa din faţă fu strecurată o scrisoare semnată de "un prieten necunoscut". În seara următoare pe uşa din faţă apărură o tidvă şi două oase încrucişate, desenate cu sânge, iar în a treia seară, pe uşa din spate fu zugrăvit un coşciug. Tom scrise o ultimă scrisoare, ca din partea unui membru al unei bande, care îi trăda pe ceilalţi că vor veni să îl răpească pe Jim în noaptea următoare.

* * *


Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !