AVENTURILE LUI HUCKLEBERRY FINN (12)

roman de MARK TWAIN

Capitolul XXXII

Huckleberry Finn ajunse la ferma lui Phelps. Apăru stăpâna casei, cu copiii după ea. Băiatul nu prea ştia ce să-i spună, când femeia sări şi îl îmbrăţişă. Îi spuse cu lacrimi în ochi ce fericită e că îl vede şi îl prezentă copiilor drept vărul lor, Tom Sawyer, pe care aşteptau de ani de zile să îl vadă.


Întrebat de ce a întârziat, fiindcă unchi-său se ducea  de vreo două-trei zile la oraş să-l aştepte, Huck inventă explozia unui cazan la vapor, ceea ce îi dădu prilejul tuşii Sally de multe vorbe. Apoi îşi aminti că băiatul nu i-a spus nimic despre sora ei şi despre ceilalţi, ceea ce îl puse în mare încurcătură pe Huck. Noroc că tocmai atunci apăru unchiul, domnul Phelps, şi băiatul răsuflă uşurat. Mare îi fu mirarea când îi fu prezentat unchiului drept nepotul său, Tom Sawyer ! Huck nu mai putea de fericire, nu numai că acum ştia cine e, dar că putea să-i  povestească tuşii Sally multe despre familie. Totuşi, fericirea îi era puţin umbrită de gândul că, oricum, era sigur că avea să sosească în curând şi Tom cel adevărat, care ar fi putut să-l dea de gol dacă nu îl prevenea. Aşa că plecă la târg, spunând că se duce să îşi ia cufărul.

Capitolul XXXIII

Pe la jumătatea drumului întâlni căruţa în care se afla Tom Sawyer, care întâi crezu că Huck este numai o stafie, apoi, după ce se încredinţă că e viu, nu mai ştiu ce să facă de bucurie. Huckleberry Finn îi povesti încurcătura în care intrase cu familia Phelps, care credea că el e Tom, îi spuse şi de negrul Jim, care trebuia să fie eliberat.
Tom rezolvă o parte a problemei, dându-se drept Sid, frate-său, sosit mai târziu din pricina tuşii Polly, care nu l-ar fi lăsat de la bun început să plece împreună cu Tom. De bucurie, familia Phelps întinse o masă ca în poveşti, să ajungă la şapte familii.
Auzind de spectacolul de teatru  şi de faptul că în seara aceea urma ca locuitorii târgului să-i alunge pe pungaşi din oraş, Huck şi Tom, care fuseseră găzduiţi în aceeaşi odaie, se retraseră devreme la culcare, apoi ieşiră pe fereastră şi o luară spre târg. Pe drum Tom povesti cum toată lumea crezuse că Huck a fost omorât, iar după aceea babacu'său dispăruse şi nu se mai întorsese de atunci. Huckleberry Finn povesti, la rândul lui, despre călătoria pe plută și despre cei doi escroci. Întâlniră deodată o ceată de oameni care urlau, purtând în mijlocul lor, călări pe o prăjină, pe "rege" şi pe "duce", tăvăliţi prin smoală, apoi prin fulgi !

Capitolul XXXIV

Acasă începură să se gândească unde ar putea fi închis negrul Jim. Tom Sawyer îşi dădu seama că e într-o colibă unde îl văzuse pe un negru ducând mâncare.
Băieţii începură să croiască planuri să-l elibereze pe Jim. Planul simplu al lui Huck, de a fura cheia, a descuia lacătul şi a pleca cu pluta cu toţii, nu fu pe placul lui Tom. El găsi cu cale că ar fi mult mai bine să sape un tunel, din şopronul alăturat, până în coliba lui Jim. Îi şoptiră lui Jim că îl vor slobozi şi să nu se sperie dacă aude noaptea zgomot de cazmale, că ei vor fi, săpând la tunel.

Capitolul XXXV

Tom era totuşi nemulţumit că evadarea e prea simplă. Ca s-o mai complice, zise  că trebuie să meşterească un ferăstrău ca să taie piciorul patului, pe după care era petrecut lanţul lui Jim, cu toate că tot el spusese mai devreme că e destul să ridici patul ca să tragi lanţul de acolo. Apoi spuse că era nevoie pentru evadare de o scară din cearceafuri, apoi de o cămaşă pe care să-şi scrie jurnalul cu sânge ! Coliba, însă, era pe pământ, iar  Jim nu avea cearceafuri și nici nu ştia să scrie !  De altfel, Tom nici de săpat nu voia să sape cu târnăcoapele şi cu sapele din șopron, ci numai cu nişte bricege. Toate fineţurile astea erau luate de prin cărţile de aventuri citite de Tom, iar Huck  le acceptă, căci îl admira din tot sufletul.

* * *

Urmează Aventurile lui Huckleberry Finn (13)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !