de IOAN SLAVICI
XIV. Rostul lui Bandi
Bandi era un băiat sărman, tăcut şi fricos, de vreo unsprezece ani. Când era mic, mama lui, paralizată pe o parte a trupului şi cam smintită, primea ajutor şi hrană de la mânăstire. Ea rămăsese aşa de când îl născuse pe Bandi, pe care îl iubea mult şi despre care spunea că nu ştie cine îi este tatăl. Când Bandi avea opt ani, Reghina murise, iar băiatul a dispărut.
În Săptămâna Patimilor, Bandi i-a ieşit în cale Persidei. Aceasta l-a luat cu ea acasă, iar băiatul s-a lipit de ea ca un căţel credincios şi nu a mai scăpat-o nici o clipă din ochi.
Gura lumii vorbea ba că Naţl a ridicat cuţitul la tată-său, ba că l-a bătut fiindcă se purta rău cu mamă-sa. Când a auzit asta, Persida nu a crezut. L-a trimis pe Bandi, fără să ştie Mara, să îi spună lui Naţl unde şi când să vină să se întâlnească cu ea.
Naţl se împrumutase iar la Griner şi voia să plece la Arad şi de acolo la Viena. Când a apărut Bandi, în amurg, pe uşa odăii întunecate, i-a văzut întâi numai ochii şi s-a speriat, de parcă i-ar fi văzut ochii lui tată-său.
Persida i-a spus cu drag pe nume, Ignatius. I-a mai spus că ea nu crede că a ridicat mâna la tată-său, deşi acesta, cuprins de fierbinţeală şi mânie, spusese asta tuturor, pusese şi calfa care fusese de faţă să spună la fel şi voia neapărat ca feciorul său să fie arestat. Ea i-a promis că va fi alături de el şi îl va ajuta să se împace cu tatăl său.
În Săptămâna Patimilor, Bandi i-a ieşit în cale Persidei. Aceasta l-a luat cu ea acasă, iar băiatul s-a lipit de ea ca un căţel credincios şi nu a mai scăpat-o nici o clipă din ochi.
Gura lumii vorbea ba că Naţl a ridicat cuţitul la tată-său, ba că l-a bătut fiindcă se purta rău cu mamă-sa. Când a auzit asta, Persida nu a crezut. L-a trimis pe Bandi, fără să ştie Mara, să îi spună lui Naţl unde şi când să vină să se întâlnească cu ea.
Naţl se împrumutase iar la Griner şi voia să plece la Arad şi de acolo la Viena. Când a apărut Bandi, în amurg, pe uşa odăii întunecate, i-a văzut întâi numai ochii şi s-a speriat, de parcă i-ar fi văzut ochii lui tată-său.
Persida i-a spus cu drag pe nume, Ignatius. I-a mai spus că ea nu crede că a ridicat mâna la tată-său, deşi acesta, cuprins de fierbinţeală şi mânie, spusese asta tuturor, pusese şi calfa care fusese de faţă să spună la fel şi voia neapărat ca feciorul său să fie arestat. Ea i-a promis că va fi alături de el şi îl va ajuta să se împace cu tatăl său.
XV. Isprăvile lui Trică
Marta lui Bocioacă nu o putea suferi pe Persida, dar îl vedea cu ochi buni pe Trică. Pe de o parte avea o fată de unsprezece ani, Sultana, care în trei-patru ani era bună de măritat. Pe de altă parte Trică, aşa nespălat şi nepieptănat cum era, stătea toată ziua în preajma ei şi făcea tot ce voia ea, de parcă era slugă, nu calfă.
Trică află de la Marta că Persida umblă cu Naţl. Acesta se răzgândise şi nu mai plecase, ci stătea la prietenul Oancea. În fiecare seară ieşea şi se întâlnea cu Persida pe malul Mureşului, întotdeauna fiind de faţă şi Bandi.
Într-o seară, Trică s-a luat după Naţl şi între ei a avut loc o discuţie aprinsă, ba chiar a început şi o bătaie, în care Naţl doar se apără, căci nu voia să dea în fratele Persidei. Când a sosit Persida şi a văzut asemenea isprăvi, întâi s-a supărat, apoi a spus că ori se omoară, ori îşi schimbă religia şi se duce la călugărie, la maica Aegidia.
Înduioşat, Trică le-a spus că trebuie să se ia, dar Persida i-a răspuns că nu se vor învoi nici Mara, nici tatăl lui Naţl, iar cununia făcută fără învoirea părinţilor nu e binecuvântată de Dumnezeu.
După ce au plecat fiecare la casa lui, Trică a dat fuga prin noapte la preotul din Sân-Miclăuş. I-a spus ce şi cum şi i-a cerut să îi cunune pe cei doi fără ştirea părinţilor. Preotul s-a arătat întâi gata de asemenea ispravă, apoi s-a răzgândit, spunând că pedeapsa pentru asta era 20 de ani de temniţă şi el avea nevastă şi copii.
Trică s-a gândit atunci la preotul Codreanu, care o iubise pe Persida şi ar fi cununat-o cu Naţl, chiar dacă avea şi el nevastă şi copii.
Trică află de la Marta că Persida umblă cu Naţl. Acesta se răzgândise şi nu mai plecase, ci stătea la prietenul Oancea. În fiecare seară ieşea şi se întâlnea cu Persida pe malul Mureşului, întotdeauna fiind de faţă şi Bandi.
Într-o seară, Trică s-a luat după Naţl şi între ei a avut loc o discuţie aprinsă, ba chiar a început şi o bătaie, în care Naţl doar se apără, căci nu voia să dea în fratele Persidei. Când a sosit Persida şi a văzut asemenea isprăvi, întâi s-a supărat, apoi a spus că ori se omoară, ori îşi schimbă religia şi se duce la călugărie, la maica Aegidia.
Înduioşat, Trică le-a spus că trebuie să se ia, dar Persida i-a răspuns că nu se vor învoi nici Mara, nici tatăl lui Naţl, iar cununia făcută fără învoirea părinţilor nu e binecuvântată de Dumnezeu.
După ce au plecat fiecare la casa lui, Trică a dat fuga prin noapte la preotul din Sân-Miclăuş. I-a spus ce şi cum şi i-a cerut să îi cunune pe cei doi fără ştirea părinţilor. Preotul s-a arătat întâi gata de asemenea ispravă, apoi s-a răzgândit, spunând că pedeapsa pentru asta era 20 de ani de temniţă şi el avea nevastă şi copii.
Trică s-a gândit atunci la preotul Codreanu, care o iubise pe Persida şi ar fi cununat-o cu Naţl, chiar dacă avea şi el nevastă şi copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !