de IOAN SLAVICI
XI. Altă lume
La vie la Andrei Corbu, Persida l-a cunoscut pe Simeon Burdea, un vechi coleg şi prieten al lui Naţl. A vorbit cu el liber, cum nu mai vorbise cu nimeni până atunci. A aflat cu uimire de la acesta că Naţl nu era făcut pentru măcelărie, ci pentru altă lume, că ar fi trebuit ca părinţii să-l dea la şcoală mai departe în loc să-l facă măcelar.
Discuţia cu Burdea a tulburat-o foarte rău, căci a înţeles că trebuie să se lase în voia sentimentului ei de iubire. După ce omul a plecat, cuprinsă de frică, s-a dus la Mara și i-a spus că se întoarce la mânăstire.
Discuţia cu Burdea a tulburat-o foarte rău, căci a înţeles că trebuie să se lase în voia sentimentului ei de iubire. După ce omul a plecat, cuprinsă de frică, s-a dus la Mara și i-a spus că se întoarce la mânăstire.
XII. Două porunci
Naţl ar mai fi avut de împlinit vreo şase luni de călătorie ca să poată deveni patron. Dacă starostele Bocioacă închidea ochii, ar fi putut şi aşa, fără să mai plece. Asta ar fi dorit mama lui Naţl, dar tatăl său nu voia să se umilească în faţa lui Bocioacă.
Hubăr şi-a schimbat totuşi felul de a fi, a devenit mai prietenos cu breasla cojocarilor, a început să vorbească româneşte cu Bocioacă. Acesta a înţeles cam ce doreşte Hubăr.
Hubăr cunoştea toate autorităţile şi ar fi putut să facă rău cojocarilor. Bocioacă a socotit că e o poruncă să apere interesul breslei şi i-a propus el lui Hubăr să îl scoată stăpân pe Naţl fără cele şase luni de călătorie care îi lipseau.
După ce a vorbit cu Hubăr, Bocioacă a aflat de la nevastă-sa că între Naţl şi Persida e ceva. Bocioacă o preţuia foarte mult pe Persida şi socotea că merită un bărbat mult mai presus decât Naţl. Află şi părerea Marei, că Persida nu îl vrea pe Naţl şi că acesta umblă după ea şi nu o lasă în pace.
Bocioacă ascultă atunci de porunca inimii de mamă a Marei, dar şi a inimii sale de părinte şi nu îi mai spuse nimic lui Hubăr despre învoiala lor.
Hubăr a simţit că Bocioacă s-a răzgândit şi l-a certat rău pe Naţl pentru purtarea sa, gonindu-l de acasă şi făcând-o pe mamă-sa să plângă.
Hubăr şi-a schimbat totuşi felul de a fi, a devenit mai prietenos cu breasla cojocarilor, a început să vorbească româneşte cu Bocioacă. Acesta a înţeles cam ce doreşte Hubăr.
Hubăr cunoştea toate autorităţile şi ar fi putut să facă rău cojocarilor. Bocioacă a socotit că e o poruncă să apere interesul breslei şi i-a propus el lui Hubăr să îl scoată stăpân pe Naţl fără cele şase luni de călătorie care îi lipseau.
După ce a vorbit cu Hubăr, Bocioacă a aflat de la nevastă-sa că între Naţl şi Persida e ceva. Bocioacă o preţuia foarte mult pe Persida şi socotea că merită un bărbat mult mai presus decât Naţl. Află şi părerea Marei, că Persida nu îl vrea pe Naţl şi că acesta umblă după ea şi nu o lasă în pace.
Bocioacă ascultă atunci de porunca inimii de mamă a Marei, dar şi a inimii sale de părinte şi nu îi mai spuse nimic lui Hubăr despre învoiala lor.
Hubăr a simţit că Bocioacă s-a răzgândit şi l-a certat rău pe Naţl pentru purtarea sa, gonindu-l de acasă şi făcând-o pe mamă-sa să plângă.
XIII. Datorii vechi
Naţl a hotărât să plece fără a mai vorbi cu tatăl sau cu mama sa. A împrumutat bani de la evreul Griner, care nu şi-a făcut griji pentru datorie. Ştia că o vor plăti mama sau chiar tatăl lui Naţl, mama din iubire, iar tatăl ca să nu afle lumea.
Persida a început să umble de acasă la mânăstire , apoi la casa lui Bocioacă, la Marta şi iar la mânăstire, nemaigăsindu-şi rostul şi liniştea.
După ce a trecut timpul cuvenit, Naţl s-a întors acasă şi oamenii breslei s-au adunat ca să hotărască ziua în care feciorul lui Hubăr să facă tăietura de maestru. Unul însă, Gherghiţă, a socotit de datoria lui să ceară să i se citească şi cartea de călătorie, în care se însemna unde şi cum a lucrat în cei doi ani. Cartea lui Naţl nu era prea bună şi era cât pe aci să fie amânat. Bocioacă a propus atunci ca să îşi facă tăietura de maestru de praznicul breslei, în ziua de Sfântul Ilie, iar praznicul să îl facă Hubăr, la el acasă.
Hubăr a fost mulţumit de hotărâre, numai până când a aflat că Naţl era să fie amânat. S-a luat la ceartă cu Naţl, care i-a spus până la urmă că el nu trebuia să fie măcelar. Hubăr a pomenit de tradiţia familiei, dar Naţl i-a spus că nici lui nu îi plăcuse să facă asta, noroc că se ocupase mama de măcelărie.
Hubăr, simţind că Naţl are dreptate, şi-a ieşit din fire şi a sărit să îl lovească pe fiul său. Naţl a aruncat jos cuţitul pe care îl avea în mână şi l-a împins cu putere, încât Hubăr a căzut pe spate, lovindu-se cu ceafa de tocilă, în timp ce Naţl ieşi fără să mai privească înapoi.
Persida a început să umble de acasă la mânăstire , apoi la casa lui Bocioacă, la Marta şi iar la mânăstire, nemaigăsindu-şi rostul şi liniştea.
După ce a trecut timpul cuvenit, Naţl s-a întors acasă şi oamenii breslei s-au adunat ca să hotărască ziua în care feciorul lui Hubăr să facă tăietura de maestru. Unul însă, Gherghiţă, a socotit de datoria lui să ceară să i se citească şi cartea de călătorie, în care se însemna unde şi cum a lucrat în cei doi ani. Cartea lui Naţl nu era prea bună şi era cât pe aci să fie amânat. Bocioacă a propus atunci ca să îşi facă tăietura de maestru de praznicul breslei, în ziua de Sfântul Ilie, iar praznicul să îl facă Hubăr, la el acasă.
Hubăr a fost mulţumit de hotărâre, numai până când a aflat că Naţl era să fie amânat. S-a luat la ceartă cu Naţl, care i-a spus până la urmă că el nu trebuia să fie măcelar. Hubăr a pomenit de tradiţia familiei, dar Naţl i-a spus că nici lui nu îi plăcuse să facă asta, noroc că se ocupase mama de măcelărie.
Hubăr, simţind că Naţl are dreptate, şi-a ieşit din fire şi a sărit să îl lovească pe fiul său. Naţl a aruncat jos cuţitul pe care îl avea în mână şi l-a împins cu putere, încât Hubăr a căzut pe spate, lovindu-se cu ceafa de tocilă, în timp ce Naţl ieşi fără să mai privească înapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !