30 aprilie 2018

MARA . Povestire pe scurt (1)

de IOAN SLAVICI

I. Sărăcuţii mamei

Mara era o văduvă cu doi copii mici, din Radna. Comuna era aproape și de Lipova și de Arad. Femeia era precupeaţă pricepută şi negoţul îi mergea bine. Cu dragoste de mamă, strângea bani în trei ciorapi: unul pentru bătrâneţele ei, unul pentru fată, Persida, şi al treilea pentru băiat,Trică.

Mara hotărâse că Persida are să fie ca o preoteasă care îi plăcuse ei. Preoteasa stătuse patru ani de zile la călugăriţe, așa că şi fata ei urma să meargă la călugăriţe. Chiar vorbise cu maica Aegidia, econoama mânăstirii Sf.Maria Radna din Lipova. Numai că Mara suferea de zgârcenie, nu se îndura să scoată plata pentru asta din ciorapi.

Femeia se hotărî să ia arenda podului de plute de peste Mureş, la care fiecare plătea dacă voia să-l treacă.
Trică urma să meargă ucenic la Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova. El trebuia neapărat să ajungă şi el cândva staroste în această breaslă.

II. Maica Aegidia

Maica Aegidia era o femeie cumsecade, căreia i se muiase inima de mila văduvei cu doi copii. A ajutat-o pe Mara să plătească mai puţin. Când aceasta se văita că nu mai trece lumea podul, mai punea  şi de la ea. Ba  iarna chiar plătea toţi cei cinci florini pe lună, căci Mara, în marea ei zgârcenie,  zicea că oamenii trec pe gheaţă şi nu mai plăteşte nimeni.
Sida era deşteaptă şi cuminte şi maica Aegidia era mulţumită de ea. Fata i-a dat însă mari emoţii maicii. În lipsa învăţătorului Blăguţă, plecat la pescuit, Trică s-a bătut rău la şcoală cu un băiat, Costi. Ieşind de la şcoală, a trecut pe furiş podul pe lângă o căruţă, să nu-l vadă mamă-sa şi a dat fuga la soră-sa, la mânăstire. Sida, care ţinea mult la el, a plecat cu el fără să spună, să îi ceară socoteală lui Costi. Ca să nu-i vadă mama, au luat o luntriţă. Apele umflate ale Mureşului au dus-o drept către pod.  Mara i-a văzut, pe pod venea şi maica Aegidia, care aflase că Sida a plecat de la mânăstire.
Oamenii s-au adunat să afle ce se întâmplă. Au scos copiii din luntriţă, iar aceştia au povestit ce s-a întâmplat. S-au spus vorbe grele despre dezordinea de la români, despre învăţător. Dragostea de mamă a împins-o pe Mara să pună  şi întrebarea cum de a putut ieşi fata din mânăstire.

III. Furtuna cea mare

În scurtă vreme totul se ştia în Radna şi în Lipova, ba chiar mai mult decât fusese. Cel mai rău ieşise învăţătorul. Supărat, acesta l-a dat afară de la şcoală pe Trică.
Mara i-a promis băiatului că îl va da la altă şcoală, mai bună. În zgârcenia ei nu s-a îndurat să dea bani, aşa că l-a dus la Bocioacă, să-l bage ucenic. Numai că nevasta lui Bocioacă nu l-a vrut, căci auzise că fusese dat afară de la şcoală şi credea că e un obraznic.
Mara s-a socotit  şi s-a hotărât să-l ducă la şcoală la mânăstirea minoriţilor de la Arad, cu ajutorul maicii Aegidia. La Arad însă, marea ei zgârcenie a făcut-o iar să se răzgândească şi l-a băgat ucenic la cojocarul Steva Claici.

IV. Primăvară

Au trecut câţiva ani. Mara a intrat în tovărăşie cu Anton Hubăr, economul orăşenesc de la Lipova şi dădeau bani cu camătă. Hubăr era măcelar, dar de măcelărie se ocupau nevasta şi fiul său Naţl, un băiat încă tânăr.
Trică avea acum cincisprezece ani, ajunsese calfă. Era înalt şi puternic, dar nespălat şi nepieptănat ca atunci când era mic.
Sida s-a făcut o fată cuminte şi harnică. Era ruşinoasă în lume, unde toţi se mirau de frumuseţea ei. Trecând mereu pe strada unde era măcelăria lui Hubăr, între Persida şi Naţl s-a înfiripat un sentiment pe care încă nu îl înţelegeau...

* * *

Urmează Mara (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !