de BARBU DELAVRANCEA
A fost odată o femeie bătrână şi cam singură. Îl avea pe moşneagul ei, dar acesta era mereu plecat. Ei nu aveau copii. Ar fi vrut un copilaş, măcar cât o neghiniță, ca să-i ţină babei de urât.
Într-o zi, baba vorbea singură prin casă. Spunea că s-ar mulţumi şi cu un copil mic cât o sămânţa de neghină.
Într-o zi, baba vorbea singură prin casă. Spunea că s-ar mulţumi şi cu un copil mic cât o sămânţa de neghină.
