nuvelă de Ioan Slavici
I
Într-o zi de vară, Sanda depăna un scul de fire pe gardul dinspre grădina de legume. Făcea urzeala pentru pânză. Fata era singură și cânta, fără să-i pese de căldură. Deodată apăru un câine slăbănog care se întinse pe burtă înaintea ei, dând din coadă fără oprire. Sanda îl recunoscu pe Scormon.
Ea îl strigă, iar bietul câine, bucuros, începu să latre și să sară împrejurul ei. Era câinele lui Pascu, ciobanul plecat la oaste de aproape trei ani.
