nuvelă de VASILE ALECSANDRI
Într-o noapte, povestitorul aude discuția dintre un ban de aur, un galben olandez, și o para, un ban de argint turcesc. La început, cei doi bani se certară, căci galbenul se socotea mult mai presus decât paraua. Descoperiră însă imediat că sunt vechi cunoștințe, ba chiar că fuseseră iubiți cu mult timp în urmă.
Suspinară o vreme din cauza schimbărilor pe care le suferiseră. Galbenul avea zimții tociți, iar paraua avea fața roasă pe jumătate. Paraua îi ceru fostului ei iubit să-i povestească prin câte trecuse de când se despărțiseră. Naratorul se așeză mai bine, ca să asculte istoria unui galbân.
Căpitanul Costiță, în al cărui buzunar se cunoscuseră și se iubiseră, dăduse galbenul unui boiernaș de la care cumpărase grâu.
