POVESTIRE DE EMIL GÂRLEANU.
Într-o noapte liniștită de iarnă totul arăta în pădure ca în povești. Copacii păreau de zahăr, câmpul - de cristal, iazul parcă ar fi fost o oglindă. Pe cer s-au aprins stelele, așa cum se aprind într-o sală de bal, rând pe rând, luminile unui policandru uriaș.
Viețuitoarele s-au bucurat de frumusețea acelei nopți. Păsările zburau ca în timpul zilei, lupul și vulpea priveau și nu se îndurau să facă nicio mișcare, în schimb veverița sărea nebunatică din creangă în creangă prin toată pădurea.
