povestire de EMIL GÂRLEANU.
Pe un strat gros de mușchi stătea întinsă o căprioară. Alături, cu botul pus pe spatele ei, stătea iedul ei. Mama îl mângâia, lingându-i blănița mătăsoasă. Era mâhnită, căci trebuia să se despartă de el, acum era mare, îl înțărcase deja.
