”În tren, nu există banchete capitonate la clasa intermediară și publicul călător e fie intermediar, adică eurasiatic, fie indigen, fie din speța vagabonzilor, oameni de spirit, deși cu năravul beției. ”Intermediarii” nu folosesc bufetele căilor ferate. Ei își poartă merindele în pachete ori borcane, cumpără dulciuri de la negustorul indigen de bomboane și beau apă din cișmele, pe la halte. Iată de ce, vara, sunt uneori scoși țepeni și răposați din compartimentele lor și în orice anotimp li se arată prea puțină considerație.”
