Citate favorite (181) ”Consolările filosofiei” de Alain de Botton

 

Folosindu-se de ideile filosofilor celebri ai lumii, autorul oferă cititorilor ajutor pentru rezolvarea unor probleme personale. Stilul clar și spiritual face cartea accesibilă tuturor, iar ironia subtilă aduce zâmbetul pe buze. ”Consolările filosofiei” este o carte excelentă pentru ridicarea moralului.

Cartea este structurată în șase capitole, conținând fiecare câte o consolare: pentru lipsa de popularitate, pentru lipsa banilor, pentru frustrare, pentru inadecvare, pentru inima rănită, pentru dificultăți.

Iată un fragment care dă mult de gândit, din capitolul ”Consolare pentru lipsa banilor”, cu considerații filosofice pentru cei care au dorințe mai scumpe decât banii din punga lor.

”După Epicur, suntem fericiți dacă nu suferim în mod activ de durere. Fiindcă, atunci când ne lipsesc nutrienții și hainele, suferim în mod activ de durere, trebuie să avem suficienți bani pentru a ni le procura. Dar suferință este un cuvânt prea dur pentru a descrie ce se va întâmpla dacă suntem nevoiți să purtăm un cardigan obișnuit față de unul de cașmir ori să mâncăm un sendvici în loc de scoici Saint-Jacques.

… Ar trebui să întreprindem o serie de experimente de gândire în care să ne imaginăm pe noi înșine proiectați în viitor, în momentul în care dorințele ni s-au îndeplinit, pentru a ne evalua nivelul probabil de fericire.

Fiecare dorință trebuie să fie cercetată în felul care urmează: Ce mi se va întâmpla dacă lucrul după care tânjesc se va împlini? Ce se va întâmpla dacă el nu se va împlini?”

Capitolul ”Consolare pentru o inimă rănită” se referă la cei care suferă pentru o dragoste neîmpărtășită. Inspirat de filosofia lui Schpenhauer, care era de părere că dragostea pentru cineva este generată inconștient de căutarea partenerului perfect pentru a procreea urmași,  autorul spune:

”Ar trebui să învățăm cu timpul să îi iertăm pe cei care ne-au respins. Despărțirea nu a fost alegerea lor. Prin fiecare încercare a unei persoane de a o informa pe cealaltă că are nevoie de mai mult spațiu sau timp sau că îi este team[ de intimitate, respectivul sau respectiva se străduiește să intelectualizeze un verdict negativ esențialmente inconștient. Se poate ca rațiunea să fi apreciat calitățile persoanei respinse, însă nevoia de perpetuare nu a făcut-o, și a transmis aceasta într-un fel care nu acceptă împotrivire, secând interesul sexual.

... Se prea poate să trebuiască să luptăm pentru supraviețuire, să vânăm parteneri și să avem cu ei copii, așa cum fac și animalele, însă, pe lângă toate acestea, noi putem merge la teatru, operă și concerte, ne putem culca într-un pat seara, putem citi romane, filosofie și poeme epice; în aceste activități a identificat Schopenhauer o sursă supremă de ușurare. Artiștii și filosofii nu numai că ne arată ceea ce noi am simțit, ci ne prezintă experiențele lor într-un fel mai pregnant și inteligent decât am fi putut fi noi capabili. Ei ne explicitează condiția noastră, și astfel ne ajută să fim mai puțin confuzi, să ne simțim mai puțin însingurați din cauza ei. În felurile lor diferite, arta și filosofia ne ajută să preschimbăm durerea în cunoaștere.”

Citatele au fost preluate din volumul ”Consolările filosofiei” de Alain de Botton, tipărit de editura Vellant în anul 2018,

Postarea este înscrisă la ”Citate favorite” de la Suzana.