Citate favorite (175) ”Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa

 

”Ghepardul”, este unul dintre romanele mele favorite, recitit de mine de câteva ori. Autorul a împletit cu magistrală măiestrie fire din Istoria Mare a unificării Italiei cu fire de istorie mică a modului de viață al nobilimii și altor pături sociale din acea vreme, dar și a unor iubiri din epocă.

Eroul principal este principele de Salina, nobil de viță veche ce privește cu ochi de cunoscător vârtejul revoluționar iscat de lupta pentru unificarea Italiei, la începutul anilor 1860.

Nepotul său iubit,Tancredi, se implică în această luptă, ceea ce îl miră la început pe unchi, apoi înțelege motivele acestuia și îl admiră pentru înțelepciunea și diplomația de care dă dovadă. Principele își admiră nepotul și pentru alegerea viitoarei soții, Angelica, fată din popor, dar frumoasă și cu o avere impresionantă.

Romanul a apărut în anul 1958, la un an după moartea scriitorului. Giuseppe Tomasi di Lampedusa nu a avut norocul să se bucure de succesul fulminant al romanului ce fusese refuzat de mai multe edituri în timpul vieții sale. Succesul a fost amplificat în 1963, când a fost lansat filmul omonim regizat de Luchino Visconti. În rolurile principale, mari stele ale cinematografiei: Burt Lancaster – principele Salina, Alain Delon – Tancredi, Claudia Cardinale – Angelica.

Și iată un fragment care confirmă că nimic nu este nou sub soare și că istoria se repetă.

”Câteva cuvinte ale lui Russo îl făcură să se simtă mai ușurat.

- Totul va fi bine, credeți-mă, Excelență. Oamenii cinstiți și întreprinzători vor putea să iasă în față. Restul va fi ca înainte.

Înțelesese acum toate sensurile ascunse: cuvintele misterioase ale lui Tancredi, cele emfatice ale lui Ferrara, cele false, dar revelatoare, ale lui Russo își dezvăluiseră secretul dătător de curaj. Multe lucruri se vor întâmpla, dar totul va fi o comedie... Doar politețea sa înnăscută îl opri să-i spună lui Russo ”Am înțeles foarte bine, voi nu vreți să ne distrugeți pe noi, <<părinții>> voștri, vreți doar să ne luați locul.”

”Perechea Angelica-don Fabrizio fu minunată. Uriașele picioare ale Principelui se mișcau cu o delicatețe surprinzătoare și pantofiorii de mătase ai partenerei sale nu fură niciodată în pericol de a fi atinși: laba lui strângea talia fetei cu o hotărâre viguroasă, bărbia i se sprijinea pe unda întunecată a părului ei; din decolteul Angelicăi urca un parfum de bouquet à la Marechale, dar mai ales o aromă de piele tânără și catifelată. Îi veni în minte o vorbă a lui Tumèo: ”Cearșafurile ei trebuie să aibă parfum de paradis.” Vorbă nerușinată, vorbă grosolană, dar adevărată. Tancredi ăsta...

Ea vorbea. Vanitatea ei înnăscută era tot atât de satisfăcută ca ambiția-i tenace.

- Sunt atât de fericită, zione. Toți au fost atât de gentili, atât de buni. Iar Tancredi e o comoară, și dumneavoastră sunteți o comoară. Toate astea vi le datorez dumneavoastră, zione, chiar și pe Tancredi. Pentru că dacă dumneavoastră nu ați fi fost de acord, se știe cum s-ar fi terminat totul.

- Eu nu am niciun merit, fata mea, totul ți se datorează ție, doar ție.

Era adevărat, niciun Tancredi n-ar fi rezistat frumuseții ei, însoțită de zestrea pe care o avea. S-ar fi căsătorit cu ea trecând peste orice.”

Citatele au fost preluate din volumul ”Ghepardul” editat de editura Humanitas în anul 2011.

Postarea participa la jocul ”Citate favorite” de la Suzana.