Roman amuzant, ușor, deconectant, al cunoscutului P. G.
Wodehouse, scriitor socotit de The Times ”Un autor comic sclipitor – poate cel
mai constant umorist apărut până acum în limba engleză.” Celebre printre
scrierile sale sunt seria castelului Blandings, (despre care am scris câteva rânduri, aici) și seria valetului Jeeves.
Jeeves este un personaj mult mai inteligent și mai
cultivat decât stăpânul său, Bertie Wooster, și care rezolvă în moduri extrem
de ingenioase dar și comice problemele celor din jurul său. Jeeves este
perfectul gentleman al unui gentleman, valetul cu sclipiri de geniu, care îi
scoate mereu din bucluc pe Bertie și pe cei dragi stăpânului său. Bertram
(Bertie) Wooster este un om de lume cam tont, care respiră și trăiește pe cont
propriu, vorbind cu accente de școală particulară britanică și expresii hilare
memorabile.
În ”Mulțumesc, Jeeves” valetul face un gest inedit: își
dă demisia și îl lasă pe Bertie Wooster singur în fața pericolelor de tot
felul. Bertie se mută la țară, pe domeniul unui prieten, baronul Chuffnell. La
conacul acestuia sosesc inamici declarați ai lui Bertie, apoi fosta lui logodnică,
Pauline Stoker îl pune în încurcături penibile. Colericul tată al fetei își
pierde cumpătul, iar Brinkley, noul valet al lui Bertie, își urmărește stăpânul
cu un cuțit de tranșat carnea. Noroc că priceputul și imperturbabilul Jeeves
veghează încă asupra fostului său stăpân.
”- Mulțumesc, Jeeves.
- Pentru puțin, domnule.
- Te-ai descurcat bine. Dacă privești chestiunea dintr-un
anumit unghi, bineînțeles că nu contează dacă tăicuțul Stoker crede că sunt
țicnit sau nu. Adică atunci când vine vorba de sănătate mintală, un tip cu o
rudă apropiată care obișnuia să meargă de colo colo în mâini nu se găsește într-o
poziție în care să se creadă...
- Arbiter elegantiarum, domnule?
- Mda. Prin urmare, pentru mine nu prea contează ce crede
bătrânul Stoker despre starea mansardei mele. Mi-e indiferent. Recunosc, însă,
că o asemenea schimbare de opinie e binevenită. A apărut la momentul oportun. O
văd ca pe ...
- O amende honorable, domnule?
- Aveam de gând să spun ramură de măslin.
- Cele două expresii sunt sinonime. Prima implică și
dorința de a repara o pagubă. Dar dacă preferați expresia ”ramură de măslin”,
folosiți-o, cum să nu!
- Mulțumesc, Jeeves!
- Pentru nimic, domnule!
- Bănuiesc că știi că m-ai făcut să uit complet despre ce
vorbeam, nu?
- Mă scuzați, domnule. Nu ar fi trebuit să vă întrerup. Dacă-mi
amintesc bine, ați afirmat că aveți intenția să acceptați invitația domnului
Stoker.
- A, da! O să-i accept invitația ca pe o ramură de măslin
sau o amenda honorable – mi-e total indiferent. Asta o să-mi permită să mă
întâlnesc cu domnișoara Stoker și să-i susțin cauza lui Chuffy.
- Dacă v-aș putea da o sugestie, domnule, îmi închipui că
domnișoara va reacționa extrem de satisfăcător la afirmația că Înălțimea Sa
este bolnav. Boala s-a declanșat când s-a despărțit de el, din cauza suferinței
psihice.
- Aha! Am priceput! E tulburat?
- Întocmai, domnule.
- Îl bate gândul să se autodistrugă?
- Exact, domnule.
- Asta o să impresioneze sufletul ei blajin, nu crezi?
- Foarte posibil, domnule.
- Atunci o să aplic tactica asta.”
Citatul a fost extras din volumul ”Mulțumesc, Jeeves” de
P. G. Wodehouse, apărut la editura Polirom în anul 2006.
Recenzia participa la jocul ”Citate favorite” de la
Suzana.
De data aceasta nu am putut comenta de pe calculator. Este deja enervant. Sunt pe tel.
RăspundețiȘtergereNu am mai citit o carte de acest fel, ce te poate dispune, de multa vreme! Multumesc pentru recomandare, draga Zina!
Imbratisari si un noiembrie linistit.❤
Ceva nu merge ca lumea pe net. Se întâmplă fel de fel de anomalii și nu avem ce face. Doamne ferește de mai rău! ☺
ȘtergereAu apărut mai multe romane de acest autor, toate niște mici bijuterii comice.
Te îmbrățișez și eu și îți doresc numai bine, dragă Suzana!
Mulțumim pentru aceste rânduri, pentru recomandare!
RăspundețiȘtergereCu mare plăcere, Zuzu! ☺
ȘtergereÎmi amintesc că în liceu un coleg ne alimenta cu glume cu Sir și John. A fost primul contact cu umorul englezesc. Sunt convins că mi-ar plăcea și stilul lui P.G.Wodehouse. E posibil să-l găsesc între cărțile fiicelor mele.
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Cu plăcere, Daurel! Așa este, Bertie și Jeeves par a fi ecoul personajelor Sir și John.
ȘtergereNu am citit cartea, dar pare interesanta. Multumesc pentru recomandare!
RăspundețiȘtergereEste interesantă și amuzantă. Merită să fie citită!
ȘtergereO voi lua ca pe o recomandare de lectură, mai ales că e un roman amuzant. În ultima vreme am citit doar cărți „serioase”.
RăspundețiȘtergereAmuzant și relaxant. Merită să-l strecori printre cărțile ”serioase”. ☺
Ștergere