Citate favorite (173) ”Oamenii țarului nostru” de Ludmila Ulițkaia

Rusoaică de neam evreiesc, dar de credință ortodoxa, autoarea s-a născut cu harul de a observa oamenii, a-i descrie pe ei și întâmplările vieților lor, fără a-i judeca.

Cartea ”Oamenii țarului nostru” cuprinde o seamă de povestiri despre personaje foarte diverse, despre întâmplări din viața acestora, bune sau rele, dar privite de autoare cu multă înțelegere.

Tânărul negru din New Orleans care pune ochii pe rusoaica din Moscova, patroana unei librarii vest-germane trecută prin greutăți uimitoare care nu-i schimbă firea în rău, ci dimpotrivă, femeia de șaptezeci și cinci de ani, cu un picior amputat după ce fusese prins sub roata autobuzului, cei doi soți care, întâmplător sau nu, mor în aceeași zi, toate personajele sunt tratate cu multă omenie de către autoare.

Merită apreciat și stilul în care scrie Ulițkaia, în fraze clare, cu descrieri picturale, cu umor, cu finaluri neașteptate.

”Nikolai Afanasievici și Vera Aleksandrova se îndreptau spre viața veșnică fiecare în felul său: soțul se făcuse viguros și noduros aidoma copacului, avea trăsăturile păsării de pradă, nasul i se alungise și gâtul îi devenise țeapăn. Carnea i se uscase, i se acoperise de pete, mai întâi pe mâini, apoi peste tot... Soția ajunsese ca marmura de soi nobil: nuanța gălbuie a feței fără expresie imita căldura vieții, amenințând să capete chipul unui monument.

... Cei doi soți, fiecare în parte, erau modele de rezistență a materialelor din care le era construit corpul... Între soți domnea o armonie perfectă. Tot ce făcea Vera Aleksandrovna se încadra în același tipar ca al soțului: precizie, meticulozitate, dispreț pentru orice fel de aproximație. Rețeta după care ea cocea plăcintele era tocmai rețeta după care Nikolai Afanasievici calcula rezistența materialelor – fără cusur.”

Citatele au fost preluate din volumul ”Oamenii țarului nostru” de Ludmila Ulițkaia, editura Humanitas 2023.

Postarea participă la jocul ”Citate favorite” de la Suzana.