CITATE FAVORITE (150) Kurt Vonnegut. Tabachera din Bagombo

Unul dintre marii mei favoriți, Kurt Vonnegut, este autorul unor cunoscute romane ca ”Abatorul 5”, ”Galapagos”, ”Barbă Albastră”, ”Leagănul pisicii”, ”Pianul mecanic” și nu numai acestea. A scris însă și proză scurtă, povestiri sclipitoare ca niște fulgere scurte care luminează toată zarea.

Cu un ascuțit simț al observației, cu ironie fină sau cu umor amar, dar și cu înțelegere, scriitorul  satirizează defectele omenești ale personajelor sale din diverse straturi ale societății.

În ”Pachetul”, Earl Fenton, fost proprietar de fabrică, acum retras din afaceri cu o sumă mare de bani, revine dintr-o călătorie în jurul lumii împreună cu soția sa, Maude. Îi așteaptă o casă nouă, modernă, ultradotată cu felurite mecanisme acționate de butoane, cu pivnița plină de vinuri alese și cămara plină cu delicatese. Totul fusese construit și amenajat în lipsa lor de antreprenorul Lou Converse, iar o jurnalistă denumise casa ”un pachet complet pentru un trai deosebit”.

Chiar în ziua sosirii, pe Earl îl sună un fost coleg pe care nu îl mai întâlnise de la absolvirea colegiului, în anul 1910. Bucuros că se poate făli cu casa lui în fața lui Charley, Earl își amintește cum el, băiat sărac, lucrase ca chelner ca să-și plătească studiile, și îl servise pe Charley, băiat de bani gata. Despre acesta știa că făcuse medicina și atât, rupseseră total legătura.

Charley sosește odată cu antreprenorul și jurnalista ce realiza un foto-reportaj despre ”pachet” împreună cu un fotograf.  Earl face paradă cu casa lui, cu consola de televizor-radio-gramofon, cu grătarul de pe terasă, cu dulăpioare deschise cu butoane electrice, manevrează geamurile electrice, îi comandă băuturi servitoarei, lăsându-se fotografiat cu mare plăcere. În tot acest timp, Charley privește în tăcere.

Cei doi soți se duc să-și schimbe ținuta, urmând să pozeze pentru o cină intimă. În timp ce se îmbracă, Maude îi atrage atenția lui Earl că fostul lui coleg pare a avea o situație precară. Costumul lustruit de vechime și manșetele deșirate ale pantalonilor, precum și pantofii cu tălpile tocite păreau să fie martori ai acestei situații. Cei doi se înțeleg cum să anuleze invitația de a-l găzdui pe care i-o făcuseră.

Se așază la masă. Pentru fotografii, trebuia să facă conversație. Vorbind despre Asia, Earl enumeră țările prin care trecuseră în timpul croazierei și spune că acolo lucrurile sunt simple, totul poate fi rezolvat cu bun-simț și competență. Charley pare mirat, dar se abține să comenteze prea mult, mai ales că Earl ține să sublinieze că el stătuse de vorbă cu oamenii peste tot pe unde trecuse.

Jurnalista și fotograful își termină treaba și pleacă împreună cu antreprenorul. Cei trei rămân să mai bea un pahar și Earl află că fostul lui coleg tocmai debarcase, că nu mai avea pe nimeni și voia să înceapă o  viață nouă. Cei doi soți îi taie vorba și îi spun lui Charley că le vin pe neașteptate niște rude. El le răspunde că nici nu intenționase să-i deranjeze și pleacă imediat la hotel, urmărit de privirile vinovate ale celor doi.

După câteva minute, antreprenorul Converse revine, căci își uitase pălăria. Printre altele, le spune celor doi soți că Charley fusese timp de treizeci de ani în China. Construise și administrase din toți banii lui un spital. Când veniseră comuniștii,  îl închiseseră, apoi îl dăduseră afară din țară.

Înnegurat, Earl se duce la panoul de comandă, plin de butoane.

”A apăsat, într-o doară, pe unul dintre butoane, și reflectoarele ascunse printre boscheți, de jur-împrejurul casei, s-au aprins.

- Nu-i ăsta.

A apăsat pe alt buton și o ușă de garaj s-a închis, huruind.

- Nici ăsta.

A apăsat pe alt buton și servitoarea a apărut în prag.

- Ați sunat, domnule Fenton?

- Scuze, din greșeală. Nu pe ăsta îl voiam.

Converse s-a încruntat.

- Ce anume cauți, Earl?

- Maude și cu mine am vrea să luăm ziua de la capăt. Lou, arată-ne, te rog, pe ce buton să apăsăm.”

Sper ca redarea subiectului acestei povestiri, făcută mai pe larg decât obișnuiesc, să vă convingă de valoarea favoritului meu, Kurt Vonnegut, și să citiți volumul de povestiri ”Tabachera din Magombo”. A apărut la Editura Humanitas, în anul 2020.

Sursa foto

În ziua de luni din săptămâna în care începe o nouă lună voi publica recenzia unei cărți, conținând citatele care mi-au plăcut cel mai mult. Timpul nu îmi mai permite să susțin săptămânal seria ”Citate favorite”, având acum un nou proiect. În mod sigur, însă, nu va lipsi de aici postarea lunară, după cum am scris mai sus.  

Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Dacă ți-a plăcut, te rog scrie un comentariu cât de mic la postarea mea, apoi vizitează-i și pe ceilalți participanți. Distribuie pe rețele articolele care îți plac! 

Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.