PICĂTURA DE FRUMOS (68) Antoine-Jean Gros. Bonaparte la podul Arcole pe 17 noiembrie 1796

Antoine-Jean Gros (1771 – 1835), pictor neoclasic,  a fost și un pionier al romantismului francez.

Format de tatăl său în spiritul picturii miniaturiste, a devenit elev al lui Jacques-Louis David în anul 1785. În anul 1793 a fugit în Italia din rațiuni politice. În anul 1796 l-a întâlnit pe Napoleon Bonaparte la Milano și l-a însoțit în campania sa italiană, apoi a revenit la Paris în 1799.

Inspirat de creația lui Peter Paul Rubens, Gros a dezvoltat compoziții mai active și o colorare mai intensă. Prospețimea și luminozitatea lucrărilor sale au fost inspirate de romantici, mai ales Eugene Delacroix, totuși a rămas strâns legat de stilul pictural academic neoclasic. Pe lângă picturile realiste de război, cărora le-a dat o dimensiune dramatică, a mai pictat și portrete de nobili. În urma campaniei napoleoniene din Egipt, numeroși pictori, sensibilizați de revolte, de războaiele de independență (Grecia) și atrași de noile regiuni râvnite de politicile coloniale (Maghreb), se înscriu în curentul orientalist. Printre ei, și Antoine-Jean Gros, remarcat cu pictura Lupta de la Aboukir din 1806, alături de Delacroix. Pe linia lor, socotit unul dintre ultimii romantici, se va înscrie Gustave Courbet.

Napoleon la podul Arcole pe 17 noiembrie 1796 a fost prima lucrare comandată de Napoleon Bonaparte lui Antoine-Jean Gros. Pictura este o descriere a scenei de luptă și, în același timp, un portret standard al viitorului împărat. Cu o hotărâre totală și o eficiență aproape magică el își îndeamnă trupele înainte. Expresia lui dinamică este accentuată de tușe agitate.

Lucrarea, ulei pe pânză de 73 x 59 cm, se află la Muzeul Luvru din Paris. A doua versiune, din 1797, având același titlu, de 104 x 134 cm, care acordă mai mult spațiu luptei și mai puțin portretului, se află la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg.

Sursa foto

Iată aici un videoclip cu picturile lui Antoine-Jean Gros.