6 ianuarie 2020

CITATE FAVORITE (141) Trei secole de gastronomie românească de D. Ulieru și D.Popescu




După ce m-am delectat cu bucătăria franțuzească, am revenit la cea românească. Volumul ”Trei secole de gastronomie românească” a constituit pentru mine în același timp o surpriză și o încântare. Autoarele prezintă 14 cărți de bucate, cele mai valoroase apărute la noi, începând cu prima carte de bucate scrisă în limba română, chiar dacă cu litere slavone, și încheind cu cartea scrisă de chef-ul Curții Regale a României.

Farmecul acestei cărți rezidă în următoarele: fiecare carte de bucate la care se face referire este încadrată în timp, sunt prezentate cu spirit evenimentele naționale și europene din vremea respectivă, sunt menționate date mai mult decât interesante din biografia autorilor și a altor oameni cunoscuți ai vremii și apoi sunt redate câteva dintre rețete, realizabile și astăzi.



Cartea, scoasă de editura Paralela 45, în anul 2018,  se prezintă superb, fiecare pagină este chenăruită artistic, la fiecare început de capitol există o pagină cu o imagine sepia reprezentând Bucureștii sau Iașii din vremurile vechi.
Și iată câteva citate:
”Deși grecii antici au avut o zeiță a gastronomiei, Adephagia, deși în mitologia multor popoare există zeități ale bucătăriei (Kojin – la japonezi, Zao Jun – la chinezi), totuși, artei culinare nu i s-a atribuit o muză. Poate pentru că nu e nevoie chiar de o inspirație divină pentru a combina ingredientele... Dar, fiindcă nu toți avem darul de a ne lăsa cu folos pe mâna ispirației de moment, s-au inventat cărțile de bucate, opere ale inspiraților oficianți în templul gastronomiei, oameni dăruiți cu talentul și curajul combinațiilor alimentare.”
”1871... Ce vremuri! Ce moravuri! Ce an formidabil!
Într-o jumătate de secol (1821-1871) România trecuse din feudalism în capitalism, de la arbitrarul fanariot la monarhia care, zece ani mai târziu, avea să devină chiar una constituțională. Toate domeniile suferiseră schimbări dramatice. Și oamenii? Și ei. Se îmbracă, mănâncă și călătoresc altfel. În vestimentație se impuseseră fracul și redingota. Jobenul și melonul câștigaseră bătălia cu calpacul și ișlicul. Doamnele schimbaseră șalvarii turcești cu crinolinele impozante, cu ”malacof”-ul (un jupon cu nouă cercuri de oțel). Apar trenele nesfârșite, iar rochia de mireasă a devenit obligatoriu albă.
Una mie opt sute șaptezeci și unu... Belle epoque plutește în aer. Se petrece și se mănâncă bine. Șampanie? În valuri! În București există câteva restaurante remarcabile precum Hughes (1850), Fieschi (1858) și Iordache (1870). E gata și se deschide celebrul hotel-restaurant  Bulevard. Capșa nu apăruse încă, dar frații Capșa ”o coceau”.
Ia să vedem ce se mai întâmplă pe la noi și pe aiurea, în Europa anului 1871. Francezul Alfred Gottereau a căpătat o concesiune pentru iluminarea orașului cu gaz aerian, așa că la Filaret se înființează prima uzină de gaz lampant din România.
Se nasc Nicolae Iorga și Constantin Argetoianu. Este dată în folosință calea ferată Timișoara-Arad. Apropo de Arad, pe scena teatrului de aici evolua în epocă trupa lui Mihai Pascaly; sufleur – Mihai Eminescu. În 1871 Caragiale e tot sufleur, dar la Naționalul bucureștean. Berlinul e proclamat capitală imperială de către Bismarck, noul cancelar, al noului imperiu german. Regele Carol I, gata să abdice în 1871, se plânge într-o scrisoare publicată în ziarul Augsburger Allgemeine Zeitung că ”românii sunt un popor care nici nu vrea să fie condus și nici nu e în stare să se conducă singur.”
Tot în 1871 apare prima carte de bucate românească tipărită cu caractere latine. ”
Și iată în incheiere una dintre foarte puținele rețete preluate, în limbajul în care se scria pe atunci, din cartea postelnicului Manolachi Drăghici. Restul rețetelor au fost adaptate graiului contemporan.
”Sos de om sărac
Hăcuește puțin pur (usturoi) și petrinjăl, pune-l într-o tingire cu un pahar de apă sau zamă de răsol, o lingură de oțăt, sare și piperi, ferbi-l cât trebuește, apoi pune în acest sos ori ci vei avea, precum carne de vacă, de vițel, de oae sau de păsări, și o întrebuințază.” 

În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale. 
Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac! 
Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella

10 comentarii:

  1. Bine ai revenit, Zina draga!
    *
    Aiasta da carte de bucate! Nu m-as stresa citind-o, din contra! :) Aha... Poporul român nu s-a maturizat inca - creste intr-o suta de ani cati altii intr-un an.
    "Sos de om sarac"? :) Inseamna ca saracii de atunci erau mai bogati decat cei de azi. Saracul de azi o gasi el un "pur sa hacueasca" dar de unde carnea?! :)

    Multumesc pentru delectare! :) Iti doresc, cu drag, saptamana minunata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine am regăsit blogosfera!
      :)) Mă bucur că ți-a plăcut micul extras. Cartea e chiar captivantă, merită din plin să o citești.

      Săptămână excelentă, dragă Diana!

      Ștergere
  2. Fabuloasa cartea. Iar sosul mi-l imaginez foarte bun la gust cu patrunjel si usturoi! :)O simbioza interesanta intre gastronomie si istorie.
    Multumesc de recomandare, draga Zina! Un nou an frumos si aromat! La Multi Ani! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aroma bucatelor, zâmbetul gospodinei și râsetele copiilor fac din casă - cămin, așa că mulțumesc mult pentru frumoasa urare!

      Cartea e o minune, o adevărată delectare. Am citit-o pe nerăsuflate și abia aștept să o recitesc. ☺

      2020 să-ți aducă sănătate și numai bucurii! La mulți ani! ♥

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Desigur, poți fierbe și într-o tigaie, dacă folosești apă, dar acolo e vorba de tingire, termen vechi care desemnează un vas de bucătărie adânc (de aramă sau fontă) asemănător cu ceaunul, folosit pentru pregătirea mâncării.

      Ștergere
  4. Sărut mâna, doamna Zina și La mulți ani!
    O carte de bucate cu parfum din alte vremuri, demult apuse. Și graiul era altfel... și gusturile culinare, cu miresme de mirodenii orientale. Câte s-au schimbat în tot acest timp! Lumea merge înainte, nimic nu stă pe loc. Dar e frumos să ne bucurăm de aceste mărturii ale trecutului.
    Numai bine și un an nou plin de satisfacții! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Alex, lumea merge înainte, dar e bună direcția?... De la bucate aromate, făcute cu drag în casă, la hamburgeri și shaorme?... Înțeleptul știe și să facă cale întoarsă, dacă vede că a greșit drumul.

      Numai bine, Alex!

      Ștergere
    2. Mare dreptate aveți! Oamenii de odinioară, erau atât de bine ancorați în natură și totul era natural, firesc, bun. Astăzi suntem atât de artificiali pe toate planurile. Și mâncarea e din plastic! Am văzut deunăzi o știre halucinantă, cu un american care a găsit întâmplător într-un șifonier o haină veche, în al cărui buzunar zăcea „nealterat” un hamburger. De... 20 de ani! Curat mâncare „naturală”! :-)
      Trebuie să învățăm să ne întoarcem la natură, la tradiții, la viața frumoasă din vremea bunicilor....

      Ștergere
    3. Alex, totul pornește de la copii. Ei trebuie îndepărtați de fast-food și apropiați de mâncarea făcută acasă. E greu, fiindcă îi văd pe ceilalți, dar nu e imposibil.
      Am văzut că voi o faceți pe Sara să îndrăgească bucătăreala lăsând-o să facă singură prăjiturele. E un lucru foarte bun și ați fost foarte inspirați. Lăudați-o și mâncați ce iese din mâna ei, chiar dacă n-or fi atât de bune cum le face mama! ☺

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !