CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON. Povestire pe scurt (16)

ROMAN DE JULES VERNE.

Urmare la Cinci săptămâni în balon (15)

CAPITOLUL XLI

Apropierea de Senegal. Victoria coboară din ce în ce. Se aruncă tot felul de lucruri. Preotul El-Hadji. Domnii Pascal, Vincent și Lambert. Un rival al lui Mahomed. Munți greu de trecut. Armele lui Kennedy. Manevra lui Joe. Popas deasupra unei păduri.

Ca să ajungă în Senegal, balonul trebuia să traverseze munții, iar regiunea era tare primejdioasă. Călătorii au fost nevoiți să arunce multe obiecte din nacelă, căci balonul pierdea mereu din înălțime. Ajunseră să arunce până și cortul, dar balonul se lăsa tot mai mult în jos.

Doctorul Fergusson se îngrijoră tot mai mult, pentru că prevedea că nu vor putea să treacă de munți și să ajungă la malul fluviului Senegal. Spera ca balonul să-I mai ducă măcar 24 de ore. Grija era cu atât mai mare cu cât știa că în acea zonă trăiau fanaticii preotului musulman El-Hadji, împinși de acesta să se războiască cu europenii, recurgând la jafuri și măceluri.

Se apropiară de munți și era evident că balonul nu va putea să treacă peste ei. La porunca doctorului, Joe aruncă apa din rezervor, apoi chiar rezervoarele. Urmară apoi, pe rând, rezerva de carne, păturile, câțiva saci cu gloanțe și praf de pușcă. Când doctorul îi ceru lui Kennedy să își arunce prețioasele arme, Joe sări din nacelă, alergă pe creasta muntelui în paralel cu nacela și se prinse din nou de ea atunci când depășiră vârful. Salvarea armelor îi bucură enorm pe doctor și pe Kennedy.

CAPITOLUL XLII

Întrecere de generozitate. Ultimul sacrificiu. Aparatul de dilatație. Îndemânarea lui Joe. Miezul nopții. Straja doctorului. Straja lui Kennedy: el adoarme. Incendiul. Urletele. În afară de pericol.

Fluviul Senegal nu era departe, dar, trebuia să treacă peste el cu balonul, căci nu existau nici poduri, nici bărci pentru traversare. Pentru a-l ușura, era necesar să arunce toată instalația de încălzit: rezervoarele, vasul de încălzire, țevile și serpentina. O dată aruncate, Victoria se ridică în aer.

Cei trei cinară, apoi Kennedy și Joe se culcară, iar Fergusson rămase de pază. Sprijinit de marginea nacelei, ascultă zgomotele nopții, gândindu-se că se află într-o regiune sălbatică și primejdioasă și că nu se mai putea bizui pe balon ca înainte. I se păru că aude zgomote ciudate, ba chiar crezu că vede sclipind pentru o clipă o lumină. Privi cu luneta și nu zări nimic suspect. Ascultă cu atenție, era liniște.

La ora două, doctorul îl trezi pe Kennedy. Era rândul lui să facă de pază. Kennedy își aprinse pipa, se așeză într-un colț și, legănat ușor de nacelă, adormi.

După o vreme, cei trei se treziră într-o căldură ciudată, însoțită de trosnete. Ardea pădurea, aprinsă de fanaticii lui El-Hadji, care urlau, dornici să vadă arși  balonul și călătorii lui. Fergusson tăie iute frânghia ancorei și Victoria se înălță, neatinsă de gloanțele băștinașilor.

* * *

Urmează Cinci săptămâni în balon (17)