CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON. Povestire pe scurt (15)

ROMAN DE JULES VERNE.

Urmare la Cinci săptămâni în balon (14)

CAPITOLUL XXXIX

Țara de la cotul Nigerului. Priveliștea fantastică a munților Hombori. Kabra. Tombuctu. Planul doctorului Barth. Decadență. Ce se va mai întâmpla.

Vântul ducea balonul în direcția opusă lui Tombuctu, ceea ce îl supăra rău pe doctorul Fergusson. Înaintară astfel până seara, trecând peste ținuturi în care adesea se vedeau tabere ale tuaregilor. Zăriră în depărtare lanțul munților Hombori, iluminat de razele lunii strecurate prin spărturile norilor. Se bucurară la timp de acest spectacol, căci vântul își schimbă direcția și îi duse înapoi către Niger.

Pe malurile fluviului se înălțau desișuri de arbori înalți, între care se aflau ierburi uriașe. Turme de gazele pășteau, pândite în tăcere de aligatori. La un cot apărură o mulțime de case joase, așezate în amfiteatru. Doctorul Fergusson recunoscu bucuros Kabra, portul orașului Tombuctu.

Ajunși deasupra orașului Tombuctu, călătorii văzură că are forma unui triunghi, așezat într-un deșert de nisip alb. Străzile erau înguste, având de o parte și de alta fie case cubice, din cărămizi de pământ, numai cu parter și terasă deasupra, fie colibe rotunde din paie și trestie. Nu se mai zăreau decât trei moschei și diferite mormane de dărâmături, căci orașul decăzuse mult față de splendoarea sa din secolul al XVI-lea.

Trecură de Tombuctu și călătoria continuă, deși nu în direcția dorită de Fergusson. El dorea să ajungă pe coasta de vest a Africii, iar vântul îi ducea către Sud.

CAPITOLUL XL

Temerile doctorului Fergusson. Direcția permanentă spre sud. Norul de lăcuste. Jenné. Sego. Schimbarea vântului. Regretele lui Joe.

Ajuns deasupra malurilor Nigerului, balonul fu împins de vânt spre lacul Debo, pe care îl și depăși. Fergusson se gândea cu îngrijorare că vântul îi împingea spre regatul Dahomey, al cărui rege sacrifica, la serbările publice, mii de jertfe omenești.

La un moment dat, Joe îi atrase doctorului atenția asupra unui nor ce se apropia de ei. După ce privi cu luneta, Fergusson le spuse tovarășilor săi că era un stol uriaș de lăcuste, mai periculoase decât un nor adevărat, fiindcă ar fi devastat învelișul balonului. Stolul de lăcuste trecu însă pe lângă ei, se lăsă pe un ținut înverzit și, când se ridică, pomii și tufișurile erau complet despuiate de frunze.

Spre seară, balonul ajunse deasupra insulei pe care se afla orașul Jenné. Pe ziduri se aflau milioane de cuiburi de rândunele, care răspândeau un miros îngrozitor.

A doua zi dimineață, balonul trecu repede deasupra orașului Sego, iar doctorul se mai liniști puțin. Se îndreptau spre nord-vest, spre Senegal. Chiar dacă Victoria n-ar mai fi putut să-i ducă mai departe, călătorii ar fi putut să ajungă pe jos la vreo așezare franceză și să primească ajutor. Dacă rezista mai mult, balonul i-ar fi putut duce până la coasta occidentala a Africii, unde erau așteptați. Joe nu regreta decât că fuseseră aruncați toți bolovanii de aur, care ar fi susținut adevărul povestirilor pe care planuia să le facă.

* * *

Urmează Cinci săptămâni în balon (16)