CINCI SĂPTĂMÂNI ÎN BALON. Povestire pe scurt (14)

ROMAN DE JULES VERNE.

Urmare la Cinci săptămâni în balon (13)

CAPITOLUL XXXVII

Drumul spre est. Joe se trezește. Încăpățânarea lui. Sfârșitul pățaniei lui Joe. Tagelel. Îngrijorările lui Kennedy. Drumul spre nord. O noapte aproape de Aghadés.

Joe dormi o zi și o noapte. Dimineață, când se trezi, cei doi tovarăși ai săi îi mulțumiră că îi salvase, iar el le mulțumi lor pentru același lucru. Tânărul fripse o gâscă pe care o vânase Kennedy și, în timp ce mâncau, le povesti prin ce trecuse. 

Când ajunse la momentul în care crezuse că îl va înghiți mlaștina, povesti că văzuse un capăt de frânghie, se agățase de el și se târâse până când ajunsese pe pământ tare. Descoperi atunci că era chiar frânghia ancorei pe care cei doi o  tăiaseră când se pornise vântul cel puternic. Ajunsese apoi la marginea unei păduri, unde pășteau niște cai. Sărise pe unul, dar fusese zărit și urmărit de arabi. Restul îl știau, căci ei fuseseră cei care îl salvaseră ca prin minune.

În timp ce călătorii mâncau și vorbeau, balonul ajunse deasupra unui grup mare de colibe. Era târgușorul Tagelel. De aici drumul lor se îndrepta spre Tombuctu, orașul misterios pe care foarte puțini europeni îl văzuseră.

Seara, ajunseră deasupra lui Aghadés, oraș ce fusese odată mare, dar acum era pe jumătate în ruină.

CAPITOLUL XXXVIII

Traversarea rapidă. Hotărâri prudente. Caravane. Aversă neîntreruptă. Gao Nigerul. Golberry, Geoffroy și alți exploratori.

Urmară o zi și o noapte în care călătoria nu fu tulburată de nimic. În ziua următoare, văzură în depărtare un stol de vulturi care le trezi amintiri neplăcute.

Joe lăudă ideea doctorului de a face înveliș dublu balonului. Cel din interior îi salvase atunci când vulturii îl sfâșiaseră pe cel din exterior. Doctorul spuse însă că lucrurile nu stau chiar bine. Învelișul interior pierdea gaz și balonul avea permanent o tendință de coborâre. Deocamdată o combătea cu succes dilatând mai mult hidrogen.

În timp ce vorbeau, observară o caravană tuaregă compusă din mai mult de o sută cincizeci de cămile, Fergusson le spuse tovarășilor săi că tuaregii aveau un deosebit simț al orientării. Ziua le erau de ajuns o piatră, un tufiș cât de mic, iar noaptea se orientau după Steaua Polară. Mergeau încet, iar la amiază se odihneau până când trecea căldura cea mare.

În ziua următoare vremea se schimbă. Începu o ploaie torențială, care îngreună balonul. Se aflau deasupra regiunii Sonray, cu păduri bogate, pline de animale. Se apropiau de fluviul Niger.

La prâz, Victoria trecu deasupra localității Gao, fostă mare capitală, acum un târgușor sărăcăcios. Fergusson le povesti celorlalți despre exploratorii care căutaseră izvoarele Nigerului, mulți dintre ei având un sfârșit sângeros.

* * *

Urmează Cinci săptămâni în balon (15)