ROMAN DE JULES VERNE.
Urmare la Cinci săptămâni în balon (6)
CAPITOLUL XVI
Semne
de furtună. Țara Lunei. Viitorul continentului african. Cele mai noi mașini.
Priveliștea ținutului la apusul soarelui. Flora și fauna. Furtuna. Zona de foc.
Cerul înstelat.
Spre nord se adunau nori groși, iar vântul sufla tot mai
tare. Balonul era dus cu repeziciune deasupra câmpiilor din Mfouto, pline de
verdeață și presărate cu sate ici-colo. Ajunse apoi deasupra ținutului
străbătut de Malagazari, unul dintre râurile care alimentează lacul Tanganica.
Ținutul era împânzit de păduri în care foiau o mulțime de animale.
Kennedy ar fi vrut să coboare, să împrospăteze proviziile
de vânat, dar Fergusson se opuse. Prefera să urce, ca să evite antrenarea
balonului de furtună. Aerul devenise înăbușitor, de nerespirat.
În timpul nopții, furtuna începu violent, cu tunete și
fulgere înspăimântătoare. Fergusson încercă să ridice balonul deasupra norilor,
dar era cam târziu. Înfruntând fulgerele, vântul și grindina, învelișul
aerostatului se găuri în câteva locuri. După un sfert de oră, balonul ajunse în
zona liniștită, luminată de lună, de deasupra norilor.
CAPITOLUL XVII
Munții
Lunei. Un ocean de verdeață. Se aruncă ancora, Elefantul remorcher. Foc
alimentat. Moartea pachidermului. Vatră de țară. Ospăț pe iarbă. O noapte pe
pământ.
Dimineață, soarele strălucea și pe cer nu mai era nici un
nor. Deși vântul îi abătuse de la direcția aleasă, Fergusson manevră balonul în
așa fel încât să revină la drum. Dorea să înainteze până la izvoarele Nilului.
Dorind să refacă proviziile de carne și de apă, coborâră
și aruncară ancora, dar avură o mare surpriză. Ancora se prinsese între
fildeșii unui elefant, care o luă la fugă. Noroc că fugea în direcția dorită de
ei. După un timp, însă, se apropiară de o pădure și balonul trebuia să fie
desprins. Dick și Joe fură nevoiți să tragă în el ca să-l oprească.
Coborâți pe pământ, doctorul Fergusson inspectă balonul.
Rezistase admirabil la încercări și Fergusson fu foarte mulțumit. Joe pregăti
masa, adăugând și vânatul proaspăt adus de Kennedy. Mâncară și băură, ba
Kennedy bău chiar mai multișor, ajungând să le propună celorlalți să se
stabilească definitiv în acea pădure, pentru a trăi ca niște Robinsoni
africani.
CAPITOLUL XVIII
Karagua.
Lacul Ukereué. O noapte pe o insula. Ecuatorul. Traversarea
lacului. Cascadele. Aspectul ținutului. Izvoarele Nilului. Insula Benga.
Semnatura lui Andrea Debono. Steagul cu stema Angliei.
După o noapte petrecuta pe pământ, călătorii își
continuară drumul. Trecură deasupra multor sate și înălțimi până când zăriră în
depărtare Munții Karagua, ce mărginesc lacul Ukereué. Despre acesta se presupunea că ar fi izvorul
fluviului Nil.
Îndreptându-se către lac, trecură peste câmpuri
cultivate cu orz, apoi cu orez, cu plante din care se făcea vin și o plantă
care înlocuia cafeaua. Lacul fusese botezat ”Victoria” de căpitanul Speke.
Malul era acoperit de roiuri uriașe de țânțari. Din loc în loc se vedeau turme
de hipopotami care se cufundau în apele lacului.
Spre seară, Victoria aruncă ancora într-un copac
de pe o insulă pustie. Călătorii nu putură să coboare, din cauza norului gros
de țânțari. Kennedy și Joe se culcară, iar doctorul Fergusson rămase de veghe.
Nu putea dormi de emoție, sperând că a doua zi vor descoperi izvoarele Nilului.
A doua zi, vântul duse balonul în direcția
dorită, spre nord. Trecură Ecuatorul și sărbătoriră evenimentul cu câte un
pahar de grog.
După o vreme, observând râul care izvora din
partea de nord a lacului, doctorul Fergusson exclamă cu convingere că acesta
este Nilul. Continuându-și drumul, călătorii observară că triburile din acele
ținuturi erau agitate și ostile. Totuși, doctorul trebuia să coboare neapărat,
pentru a confirma rezultatul observațiilor făcute.
Urmând cursul apei, balonul trecu deasupra unei
cascade înalte, apoi deasupra unei insule din mijlocul râului. Fergusson zări
patru copaci izolați, după care recunoscu că este insula Benga. Voiră să
coboare, dar locuitorii insulei trimiseră un val de săgeți. Cu toate acestea
doctorul și Kennedy coborâră.
La capătul insulei se afla un grup de stânci.
Doctorul căută febril printre mărăcinii care le acopereau și găsi două litere
săpate în piatră, ”A.D.” Bucuros, el spuse că erau inițialele lui Andrea
Debono, exploratorul care înaintase cel mai mult de-a lungul Nilului. După ce
le copie cu grijă, doctorul spuse că pot pleca spre balon. După zece minute porneau din nou la drum, cu
drapelul Angliei arborat în semn de victorie.
* * *
Urmează Cinci săptămâni în balon (8)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !