ROMAN DE PAMELA LYNDON TRAVERS
Urmare la Mary Poppins (10)
Pe pătuțurile celor doi gemeni se așterneau razele soarelui. John îi spuse unei raze să se dea la o parte, că îi intră în ochi. Raza de soare îi răspunse că ăsta e drumul ei și că el nu are decât să închidă ochii. Barbarei, însă, îi plăcea când raza o atingea. De pe geam se băgă în vorbă Graurul, care spuse că ajunge atâta pălăvrăgeală.
Capitolul IX. POVESTEA LUI JOHN ȘI A BARBAREI
Într-o zi, Jane și Michael plecară într-o vizită. În casă
se așternu liniștea. Doamna Banks se odihnea în salonaș, doamna Brill citea
ziarul în bucătărie și Robertson Ay nu făcea nimic în grădină. Mary Poppins se afla sus, în odaia gemenilor, și se ocupa
de rufele lor.
Pe pătuțurile celor doi gemeni se așterneau razele soarelui. John îi spuse unei raze să se dea la o parte, că îi intră în ochi. Raza de soare îi răspunse că ăsta e drumul ei și că el nu are decât să închidă ochii. Barbarei, însă, îi plăcea când raza o atingea. De pe geam se băgă în vorbă Graurul, care spuse că ajunge atâta pălăvrăgeală.
Răsucindu-se iute, Mary Poppins îl privi și îi spuse că
el este cel care face cea mai mare gălăgie. Graurul sări în cameră și primi de
la Barbara o jumătate de biscuit pe care începu să o ciugulească cu lăcomie.
Mary Poppins îi dădu de înțeles că putea să spună ”mulțumesc”, dar el răspunse
că nu are timp de fleacuri.
John începu să-și roadă degetele de la un picioruș și își
aminti ce încântată fusese mătușa Flossie când îl văzuse făcând asta. Barbara
își aminti și ea că spusese, atunci când își scosese ciorapii, că îi vine să o
mănânce de dulce ce este.
Băiețelul spuse că oamenii mari sunt de neînțeles, chiar
și Jane și Michael, căci nu pricep nimic, nici ce spune Vântul, nici ce spune
Graurul. Mary Poppins le spuse gemenilor că au înțeles și ei cândva, dar s-au
făcut mari și au uitat. Cei doi fură siguri că ei nu vor uita când vor fi mari.
Mary și Graurul le spuseră că vor uita și ei.
John întrebă de ce ei vor uita, dar Mary Poppins nu
uitase nimic. Graurul răspunse că ea era Marea Excepție.
Afară începu să adie un vântișor, iar John o întrebă pe
Mary Poppins dacă ei nu vor mai auzi astea când vor fi mari. Ea făcu precizarea
că vor auzi, dar nu vor înțelege. Gemenii începură să plângă, atrăgând astfel
atenția mamei lor care întrebă de ce plâng. Mary Poppins spuse că le ies
dinții.
Doamna Banks îi mângâie pe cei doi micuți. John începu
iar să-și roadă degetele, iar Barbara își scoase ciorăpeii. Mama lor se liniști
și ieși din cameră. Graurul izbucni în râs în urma ei.
John spuse hotărât că el nu va uita niciodată, stârnind
râsul lui Mary și al Graurului. Graurul spuse că vor uita în două-trei luni și
așa a fost. După ce aniversară primul lor an, gemenii primiră vizita Graurului.
Nu îl recunoscură și nici nu mai înțeleseră ce spunea el, ceea ce îl întristă.
* * *
Urmează Mary Poppins (12)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă
!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !