”Femeia minimarket” de Sayaka Murata, al doilea roman din cele trei romane japoneze promise, este ancorat în realitatea zilelor noastre.
Japonia nu mai este demult țara caselor de lemn și a grădinilor de nisip, în care pășesc fără zgomot femei îmbrăcate în kimono și având pieptănături complicate.
Furukura este o femeie modernă, ce locuiește într-un modest apartament de bloc. Ea poartă costume și își tunde părul. Are treizeci și șase de ani și lucrează de optsprezece ani într-un minimarket. Nu este căsătorită, nu a avut niciodată un iubit. Îndemnată de ”gura lumii” își găsește unul, un neisprăvit care, deși nu are serviciu, o face și pe ea să-și dea demisia, ca să caute o slujbă mai bine plătită și să-l întrețină și pe el.
Abia acum își dă seama femeia că se identifică, de fapt, cu minimarketul, fără de care nu poate să ducă o viață ”normală”. Anii petrecuți acolo au dezumanizat-o, au transformat-o într-un robot al cărui program este focusat în exclusivitate pe minimarket. Nici când este acasă sau pe stradă nu se poate gândi la altceva.
”Pentru angajatul unui minimarket plimbarea prin împrejurimile acestuia este o sursă de informații foarte importantă. Dacă la un restaurant din apropiere s-au pus în vânzare caserole cu mâncare gătită, vânzările minimarketului nostru vor avea de suferit. Dacă se deschide un șantier prin zonă, înseamnă că vom avea mai mulți clienți... Astăzi nu am sesizat nicio schimbare specială, cu excepția unei clădiri noi ce pare aproape de finalizare – asta înseamnă că atunci când va fi inaugurată vom avea mai mulți clienți la minimarket.”
Furukura simte că nu poate trăi fără să lucreze într-un minimarket.
”Eram cu moralul la pământ. M-am uitat la ceas, era șapte seara. Chiar și când nu munceam, întreaga mea ființă era conectată la viața din minimarket. Știam pe de rost ce trebuia făcut și la ce oră: stocul de cutii de carton cu băuturi răcoritoare trebuie suplimentat la ora asta, apoi vine timpul ca produsele livrate pentru tura de noapte să fie verificate și aranjate, apoi, în scurt timp, podeaua magazinului trebuie spălată cu mopul. De fiecare dată când mă uitam la ceas în mintea mea vedeam tot ce se întâmplă în magazin... Vocea minimarketului, sunetele lui, care cândva mi se scurgeau prin trup, umplându-mi toată ființa, dispăruseră pentru totdeauna. Mă simțeam ruptă de lumea mea.”
Intrată de nevoie într-un magazin, Furukura are senzația că reînvie.
”Brusc, ”vocea minimarketului” începu din nou să-mi străbată trupul. Fiecare sunet în parte și toate la un loc aveau un sens și mă făceau să vibrez. Știam din instinct de ce e nevoie în acel moment în minimarket, fără să mă gândesc prea mult. Am fost surprinsă să văd un poster mic lipit pe o vitrină: Reducere de 30 yeni la toate sortimentele de paste! Caserolele cu pastele la promoție nu se vedeau din cauza celor cu tăiței chinezești prăjiți și amestecați cu legume sau a clătitelor groase cu legume și verdețuri. ”Nu e bine deloc!”, mi-am spus și am mutat repede caserolele cu paste mai în față, lângă cele cu tăiței reci gătiți în stil coreean. O clientă m-a privit uluită, fără să priceapă ce fac.”
Cum a soluționat Furukura acestă problemă a existenței sale puteți afla citind romanul. A apărut în editura Polirom, în anul 2018.
În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale.
Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac!
Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.
Se pare a fi un roman interesant pe care va trebui sa-l caut pentru ca ... m-ai facut curioasa acum! :)))
RăspundețiȘtergereSe pare ca obisnuinta este cu adevarat a doua natura!
Sa ai o saptamana minunata, Zina draga!
Este interesant, zic eu. chiar fascinant, până la urmă, când vezi unde te pot duce automatismele.
ȘtergereSăptămână minunată și ție, dragă Ella!
Pe mine literatura japoneza ma relaxeaza foarte tare. Am citit despre subiecte foarte diferite, unele chiar incomode si totusi, de fiecare data, pe langa faptul ca nu am "ramas marcata" de ceea ce am citit (dupa ce am citit Lorelai 2 saptamani plangeam din orice... hahaha) am ramas cu cel putin o lectie invatata.
RăspundețiȘtergereCartea aceasta nu o stiam multumesc mult pentru recomandare (ma duce putin cu gandul la Hiromi Kawakami - Pravalia de maruntisuri a domnului Nakano sunt curioasa daca or avea ceva in comun :P).
Pupici cu mult drag :)!!
Ai dreptate, din scrierile japoneze se desprind foarte clar mesajele.
ȘtergereNumai bine, dragă Rux!
Sunt cativa ani de cand n-am citit despre literatura japoneza; cred ca e vremea...
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Cu plăcere! Nu e rea și are ceva original, care o deosebește de altele.
ȘtergereAm citit multe cărți scrise de autori japonezi, dar niciuna nu mi-a displăcut ci dimpotrivă, mi-au plăcut mult, unele ajungând printre preferatele mele. Voi căuta și acest roman, mi-ai stârnit curiozitatea!
RăspundețiȘtergereO săptămână cât mai bună îți doresc, Zina dragă!
Nu cred că aceasta va deveni ”o preferată”, dar sigur este interesantă.
ȘtergereSăptămână excelentă, dragă Mirela!
Interesant ! Nu am citit cartea cu pricina,despre automatisme,cearea
RăspundețiȘtergereunor dependente,deci limitarea gandirii creative...
Am fost placut impresionata de scrierile lui Kazuo Ishiguro,in special
"Uriasul ingropat",un roman ciudat despre traumele trecutului !
Pupici si cat mai mult timp-soare,draga Zina !
E interesantă, o să ți-o dau.
ȘtergereCât despre soare... parc-am fi la tropice, în sezonul ploios. ☺
Foarte interesantă cartea pe care ne-ați recomandat-o. Japonezii au un stil al lor, atât de aparte. O altă civilizație decât cea occidentală. O altă mentalitate și un alt stil de viață. Iar acest „cult al muncii” care îi caracterizează, îi face pe mulți să se identifice efectiv cu munca lor, căreia se dedică cu toată ființa lor. Ca și eroina din această carte, care trăiește numai cu gândul la minimarketul unde a lucrat toată viața.
RăspundețiȘtergereNumai bine și o zi frumoasă! :-)
De automatisme am avut si eu parte cand am inceput sa lucrez in contabilitate... Doar un exemplu: eram pe strada si i-am zis mamei: "hai sa trecem pe contul celalalt" - era vorba despre un trotuar. Am rezistat doar zece ani in domeniu. :))
RăspundețiȘtergereCu ani in urma am cunoscut o fata (am intalnit, mai corect spus) care raspundea de un raion dintr-un supermarket - numai despre asa ceva vorbea! Cum sa aranjeze, in ce situatii cresc/scad veniturile magazinului! Viata ei era serviciul!!
Zile senine iti doresc, Zina draga!
P.S. Cred ca azi reusesc sa ma inscriu si eu - inca nu stiu ce sa aleg, dar gasesc! Vreau sa fiu prezenta la fiecare editie. :)