PETER PAN SI WENDY. Povestire pe scurt (7)

ROMAN DE JAMES MATTHEW BARRIE

Urmare la Peter Pan și Wendy (6)

Capitolul VI. CĂMINUL FERICIT

Peter rămase singur, urmărind cum cresc apele. Privi apoi în depărtare și observă cum se apropie pasărea Niciodată. Vâslea greoi cu aripile și, odată ajunsă în dreptul stâncii, își părăsi ouăle, dându-i de înțeles lui Peter ce are de făcut.

Peter luă ouăle și le puse într-o pălărie uitată acolo de pirați. Dădu drumul pălăriei pe apă și ea pluti, spre marea bucurie a păsării. Peter se urcă în cuib și înfipse un băț de care își legă cămașa. Vântul îl duse repede la adăpostul băieților, unde ajunsese și Wendy, adusă de zmeu.

Adăpostul era bine păzit de pieile roșii. Aceștia deveniseră prietenii copiilor, fiindcă o eliberaseră pe prințesa Crin Sălbatic.

După câteva zile, într-o seară, pieile roșii făceau de strajă, iar Wendy și băieții erau la masă, așteptându-l pe Peter. Băieții făceau mare gălăgie și se reclamau unul pe altul. Wendy încerca să-i liniștească, dar nu prea reușea. Sosi și Peter și băieții cerură voie să danseze, că doar era sâmbătă seara. În căminul fericit începu dansul. Curând, dansul se preschimbă în bătaie cu perne, apoi băieții se liniștiră și se culcară.

Wendy începu să le povestească băieților basmul pe care îl spunea în fiecare seară. De obicei, Peter ieșea afară, căci nu îl suferea, dar tocmai în seara asta rămase pe scaunul său.

Capitolul VII. BASMUL LUI WENDY

Wendy începu să le povestească băieților, care o întrerupeau după fiecare cuvânt. Le spuse că au fost odată un domn și o doamnă, domnul Darling și doamna Darling. Ei aveau trei copii. Copiii aveau o dădacă foarte credincioasă, cățeaua Nana. Într-o zi, domnul Darling s-a supărat pe Nana și a pus-o pe lanț, în curte. Copiii și-au luat zborul pe fereastră și au ajuns în Țara de Nicăieri.

Părinții au suferit foarte mult după dispariția copiilor. Ei au lăsat mereu fereastra deschisă, în speranța că se vor întoarce.

Peter scoase un geamăt și îi spuse lui Wendy că părinții nu sunt toți la fel. Avusese și el o mamă. Plecase în zbor de acasă și hoinărise mult timp, crezând că mama va lăsa fereastra deschisă pentru el. Când se întorsese, după luni și luni de zile, fereastra era închisă, iar în patul lui dormea alt copil.

Auzind cuvintele lui Peter, John și Michael strigară într-un glas la Wendy să plece imediat acasă. Wendy încuviință și îi spuse lui Peter să le pregătească plecarea. Calm, Peter aprobă, deși clocotea în sufletul lui. Ieși și vorbi cu pieile roșii, apoi reveni.

În lipsa lui Peter, băieții încercară să o oprească cu sila pe Wendy. Numai Piuilă îi luă apărarea, scoțând pumnalul. Chiar atunci intră Peter. Îi spuse lui Wendy că îi vor conduce pieile-roșii prin pădure, apoi Clopoțica îi va trece peste mare.

Tilincuța se bucură că pleacă Wendy, dar nu voi să-i slujească drept călăuză. Doar amenințările lui Peter o convinseră.

Băiețașii erau foarte amărâți. Wendy le spuse că îi va convinge pe părinții ei să îi înfieze pe toți. Băieții se și apucară să-și facă bagajele. Fata îi spuse și lui Peter să-și facă bagajul, dar acesta refuză. Le ură tuturor drum bun.

Când să plece, se auzi de sus zgomot de luptă. Pirații atacaseră pieile- roșii.

* * *

Urmează Peter Pan și Wendy (8)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !