8 aprilie 2019

CITATE FAVORITE (106) ”Suspine tandre” de Yoko Ogawa



Lectura romanului ”Shogun”, al lui James Clavell, mi-a resuscitat interesul pentru cultura și civilizația japoneză, trezit cândva de ”Femeia nisipurilor”. ”Memoriile unei gheișe” mi-a mai adus o părticică de cunoaștere în acest domeniu. Acum, trei cărți de autori japonezi vin să aducă noutăți din cultura actuală a japonezilor, împletire strânsă a noului cu tradiția.

Primul dintre cele trei romane, apărute în anul 2018 la Editura Humanitas, colecția ”Raftul Denisei”, este ”Suspine tandre” de Yoko Ogawa.
Izgoniți din lume de propriile pierderi, Ruriko - a căsniciei, domnul Nitta - a carierei de pianist și asistenta lui, Kaoru, - a logodnicului mort prin surprindere, cei trei se întâlnesc undeva la munte. Ruriko se dedică aici caligrafiei, în casa de vacanță a părinților săi. Ceilalți doi confecționează manual clavecine în casa domnului Nitta, asistați de mopsul Dona.
Între cei trei se țes legături din ce în ce mai profunde. Ruriko, dorind iubirea domnului Nitta, este rănită de faptul că acesta o iubește pe asistenta lui. Totuși cei trei se înțeleg și se ajută în momentele grele. Totul este învăluit misterios de muzica clavecinului, mai ales de piesa lui Jean-Philippe Rameau, ”Suspine tandre”.
”Clavecinul de lângă ușă era vopsit în întregime în culori închise și avea două claviaturi. Cel din spatele lui Kaoru era alb cu model auriu, iar pe interiorul capacului era pictată o scenă pastorală dintr-o țară străină: un lac, frunziș și clădiri din piatră. Avea doar o singură claviatură. Celălalt, cel de lângă fereastră, nu era încă terminat, nu avea nici capac și nu era nici vopsit. Doar în interiorul cutiei unde se aflau coardele, pe suprafața plăcii de rezonanță, erau pictate imagini elegante și gingașe de păsărele și flori.”
”Deși se auzea chiar în fața mea, aveam senzația că sunetul venea de undeva de foarte departe, străbătând vremurile. Era ca și cum ar fi strâns în el amintirea unui timp fără margini, pe care nimeni nu-l atinsese vreodată. Duritatea și blândețea, splendoarea și modestia, puritatea și umbra, toate aceste impresii contradictorii se nășteau deodată pentru a se contopi unele într-altele în clipa următoare. Dacă ascultai cu mare atenție, puteai să te strecori în spațiul dintre două sunete și să percepi cele mai mici vibrații.”

”Domnul Nitta cânta Suspine tandre. Prima melodie pe care o ascultasem interpretată la clavecin. O cântase Kaoru, iar el îmi dezvăluise numele ei.
Din degetele ce loveau claviatura, din trupul lui se degaja un aer pe care mie nu mi-l arătase niciodată. Era altul decât cel care lucra în atelier, și altul decât cel din pat. Degetele care alunecau pline de eleganță, urechile care încercau să prindă sunetul, ochii ce priveau în depărtare. Toate erau pline de delicatețe misterioasă și de o seninătate căreia îi dădea frâu liber, după multă vreme.
Suspine tandre se apropia de momentul de intensitate maximă. Mâna lui dreaptă a plutit prin aer doar pentru a se lăsa imediat pe extremitatea claviaturii și apoi s-a apropiat din nou de mâna stângă. Lacul pictat pe capac, de aceeași culoare cu lumina, stălucea în întuneric. Nu-i puteam vedea profilul lui Kaoru, căci era ascuns în umbră, dar din expresia mâinii ei rezemate pe spătar îmi dădeam seama că e fericită.”

Iată aici piesa muzicală despre care este vorba în text.

În fiecare zi de luni vom păși în noua săptămână cu mintea limpezită și cu sufletul pregătit pentru tot ceea ce vom întâmpina. Nu numai atât, dar ne vom cunoaște mai bine și ne vom împărtăși ceea ce gândim, căci știut este că omul alege din cărți gândurile care se potrivesc cu ale sale. 
Înscrie în tabel numele tău și linkul postării tale. Scrie un comentariu cât de mic la postarea mea și vizitează-i și pe ceilalți înscriși, cu comentariul de rigoare. De altfel, serialul are sloganul ”Click&Comment Monday” ! Distribuie pe rețele articolele care îți plac! 
Serialul ”Citate favorite” a apărut în urma colaborării cu Ella.

20 de comentarii:

  1. Ajunngand la fragmentul unde sunt descrise picturile clavecinelor mi-a si zburat gandul la ceea ce imi imaginez ca ar fi un interior "specific japonez": culori vii, stralucitoare. :)
    Imi place piese! Dupa primele acorduri am vrut sa renunt, pentru ca nu prea se "mula" pe suflet, dar mai apoi m-a prins bine. :)
    Saptamana minunata iti doresc, Zina draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt sigură dacă în interioarele japoneze găsești prea multe culori vii și strălucitoare. Mai degrabă câte un obiect singular care atrage toate privirile tocmai pentru că este altfel decât restul.
      Exact așa mi s-a întâmplat și mie cu acea melodie. Întâi mi s-a părut nu prea grozavă, apoi m-a furat. :)

      Săptămână excelentă, dragă Diana!

      Ștergere
  2. Multumesc pentru recomandare, draga Zina!
    Mi-a placut cum s-au prelins cuvintele, dar si melodia! :)
    Pare a fi o lectura interesanta.

    O saptamana minunata sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o lectură plăcută, de atmosferă.

      Săptămână excelentă, dragă Suzana!

      Ștergere
  3. Nu am citit nimic scris de aceasta autoare dar pare tare frumoasa cartea. Am sa o caut!

    Buna dimineata, Zina draga!
    Sa ai o saptamana cu spor si frumos! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o carte plăcută, merită s-o citești.

      Săptămână excelentă, dragă Ella!

      Ștergere
  4. Frumoase carti , intr-adevar! Sa citesti si „Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez” a lui Haruki Murakami sau „Calea samuraiului astăzi”, a lui Yukio Mishima. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoasă alegere! Sunt foarte prolifici scriitorii japonezi. Îmi amintesc de prima carte pe care am citit-o din cultura niponă, a lui Yasunari Kawabata, ”O mie de cocori” (sau Stol de păsări albe) și m-a dat gata! După care au urmat mulți alți autori.
    Și cum nu-mi scapă nimic din ce publică editura Humanitas, am ajuns și la Yōko Ogawa, din care cunosc romanul Hotel Iris, care poate fi interpretat ca o replică strălucită la Lolita lui Nabokov. Abia aștept să comand cartea de față, citatele m-au convins.
    Momentul clavecinului e descris absolut superb!
    O săptămână minunată, dragă Zina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, acel moment este superb. :)

      Săptămână minunată și ție, dragă Mirela!

      Ștergere
  6. Cultura japoneză este diferită, dar atît de interesantă. Cărțile pot să ajute mult în înțelegerea gîndirii acestor oameni. Mulțumim, Zina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cărțile au o valoare inestimabilă. E greu de crezut că am putea ajunge în realitate în toate colțurile lumii. Cărțile ne permit să facem asta, mult mai complet și mai profund decât filmele sau fotografiile.

      Ștergere
  7. Cred că a fost și ecranizată...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu, dar verific chiar acum.
      Am găsit că au fost ecranizate alte două romane ale acestei autoare: ”Inelarul” și ”Profesorul și menajera”.

      Ștergere
  8. Sarut mana pentru recomandare. Intr-adevar, cultura japoneza are ceva unic. Modul minunat si armonios in care privesc niponii lumea, viata, natura si lucrurile... este fascinant. Si totul sub semnul perfectiunii!
    Imi doresc sa citesc cartea recomandata aici.
    Numai bine si zile frumoase! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aș spune că totul este sub deviza ”Non multa sed multum” - Mult în puțin. Trebuie să o aibe și ei, sunt sigură. O regăsești în casele, lor, în grădinile lor, în felul lor de a vorbi, chiar și în romanele lor, niciodată prea voluminoase, dar pline de înțelesuri.

      Numai bine, Alex!

      Ștergere
  9. Încerc și eu sa ma incadrez in timp pentru provocarea de luni, dar nu imi iese mereu. Vin cu o recomandare de carte utila pentru parinti, pentru familia extinsa a copilului cu autism.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i nimic, de asta am și lăsat mai multe zile pentru înscriere. ☺

      Ștergere
  10. <3
    Raftul Denisei are un loc aparte in camera mea :))). Turnulete mai precis. Glumesc - dar, nu sunt departe de adevar.
    Eu, cand citesc, transpun cartile in ... "filme". Asa functionez - mi-e mai usor sa imi amintesc "imagini", sau "fragmente din filmul cartii" decat citate sa zicem.
    Mi-a placut tare mult cartea aceasta. Este foarte diferita de Profesorul si Menajera (care este fabuloasa) sau controversata Hotel Iris.
    Eu am o lista lunga de carti scrise de autori japonezi (sau cu subiecte legate de Japonia) pe blog, la Repertoar. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fii sigură că voi consulta acea listă. Mulțumesc, dragă Rux!

      Ștergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !